La plimbare, în parcare

M-am dus cu mama si cu BebeTu la zona de cumpărături Militari, adică ne-am dus după măsline la Auchan (de la o vârstă-ncolo, timpul, cheful, lipsa de alte activităţuri îţi permite să faci nazuri şi să pierzi minute bune-n trafic, cu piciorul altuia pe ambreiaj, şi să vrei măsline de la Auchan; mă rog).
La Auchan, ca peste tot în shopping centres/areas - mai puţin Ikea, unde există aşa ceva - nu se găsesc locuri speciale pentru părinţii cu copii şi accesoriile aferente. Am aflat şi eu de la alţii, mai părinţi şi mai umblaţi, că, în atari cazuri, te sui pe locurile pentru persoane cu dizabilităţi (asta o fi moda americană, unde - cică - legea federală consideră sarcina ca pe o dizabilitate temporară...?!).
Zis şi făcut. Ca prin minune, locurile respective erau libere de Cayenne, Q7, Phaeton, you name it. Goale-goluţe, râdeau la soare. Sigură pe mine, mă înfig. Nu scot cheia din contact şi un nene invălătucit cu totul într-o pufarină vişinie (un adevărat statement rapidist, dacă rapidiştii ar şti ce e acela un statement), se repede la mine. Dezarmat de indiferenţa mea la vederea uniformei supradimensionate (cred că uniformele astea erau iniţial croite pentru nişte tipi mai solizi, cum le stă bine unora de păzesc, dar în lipsa de material de calitate, sunt umplute cu ce dă Domnul), nu ştie cum să reacşioneze: să se repeadă la mine, să mă înjure, să mă ia la bastoane... Se apropie, adulmecă precum dujmanii lui, câinii, dă să deschidă gura, dar nu iese nici un sunet. Numai privirile m-ar smotoci puţin, dacă ar putea.

Mama, din maşină, mă susţine:
- Mamă, păi avem noi voie aici? De ce sunt astea libere şi nu se aşează nimeni pe ele?
- Da, mamă, avem voie, sunt special pentru noi, zic, coborându-mă din maşină, cu Chiorâş-Chiondorâş geană pe mine. Sunt pour les handicapés, mă dau mare că ştiu franceză.
- Ceeeaaa???? Cum mi-ai zis??? dovedeşte vesta vişinie achiziţia limbajului articulat.
- Nu ţi-am zis, v-am zis. Nu v-am zis în nici un fel.
Mă apuc să descarc liniştită căruţul, genţile, biberonul, copilul, mama etc-urile. Timp de 7-10 minute, vesta rapidistă nu m-a scăpat din priviri, m-a urmărit ca pe ăl mai înveterat hoţ, s-a învârtit în jurul meu precum uliul la pui, a făcut câţiva paşi în direcţia standului de căruţuri, să se asigure că nu fraudez sistemul şi chiar bag moneda să mi se elibereze căruţul.

M-am simţit apărată, în siguranţă, ocrotită de privirile aspre si bănuitoare. Îmi place la Auchan, mă mai duc. Totodată, felicit conducerea pentru instruirea desăvârşită a agenţilor de pază. Aştept cu interes momentul când vor cafti babele suspecte de terorism pe motiv că fac ambuteiaje că nu se mişcă suficient de sprinten şi copiii de grădiniţă că au scăpat biberonul cu lapte pe gresia proaspăt spălată.