Copilarie

Diminetile copilariei nu imbatranesc niciodata, nu fug in dupa-amieze lenese si lancezinde, nici in seri nostalgice, cu parfum matur.

Diminetile copilariei se trezesc mereu prea devreme pentru parerea lor, cu ochii mijind in soarele inocentei.

Diminetile copilariei miros a tei si a gem de caise, a paine prajita si a sanie, a covrigi si a cirese verzi in ochii nerabdatori sa le devoreze inainte de vreme.

Diminetile copilariei sunt mofturoase, lenevesc in pat, ascund un zambet in perdeaua de zapada si alinta fruntile candide.

Diminetile copilariei deseneaza nesigur, in creionul candorii, viitorul zambaret si calm, in culorile laptoase ale imaginatiei crude.

Diminetile copilariei plang cu sughituri din motive infantile si cumplit de serioase, se intarata impotriva drumului pietros, pornesc la drum indoite si revin tresaltand intr-o raza intarziata.

Diminetile copilariei sunt insorite si increzatoare, n-au motive a se tulbura, nici furtuni mistuitoare. Sunt clare, repezite si zvapaiate, alearga catre un orizont departe, nestiut, dar sigur si calin.

Diminetile copilariei sunt spanzurate de mana bunicii, sunt cu strangeri discrete de mana si cu o multime nememorabila de "Sa nu..."

Le-am pastrat pe toate si le retraiesc in fiecare privire inundata de lumina, in fiecare licar primavaratic, in pasii saltati, in intrebarile lipsite de raspuns, in nesiguranta sufletului, in dorul inefabil...

Le-am pastrat pentru a ma intoarce la ele, tanjind, mereu cand ma trezesc a inflori...

Tu le-ai pastrat intr-un ascuns val al subconstientului...? Iti zambesc ochii albastri de altadata, blondele sprancene; iti mangaie crestetul mainile muncite, pe care nu le simti, nu mai sunt acolo, dar... le-ai trait?

Si pleaca fredonand aroma primaverii...