joi, 25 noiembrie 2010

Protest, sau sprijin?

Ce voiam sa zic? Ah, da, am citit pe un blog care-mi place si pe care-l apreciez mult ca au fost voci care au spus ca mamele alea de au facut protestul alaptand au exagerat. Mda, or fi exagerat, nu zic nu. Au exagerat ca au lezat niste priviri, niste idei, niste conceptii, ca s-au expus si ca si-au atras bombaneli de genul "Nebune!" Si au exagerat, avcorz, pentru ca si-au luat copiii si i-au chinuit in public si i-au hranit cu forta cand ei nu voiau (pare-mi-se, un copil alaptat e fericit oricand sa stea la san)

Acuma, eu nu-s dintre ele. Eu fugeam acasa cand simteam ca Tudor vrea sa manance. Mi se parea ca badigardul din parc, adolescentul mofluz cu cainele, antrenorul isteric de fotbal, cainele ceacar si tufisul cu flori galbene se uita chioras la mine ca dau sa manance copilului. Sau o luam la sanatoasa spre masina. Sau, eu stiu, mi-as fi luat cu mine un cort cu montare instant (= apasat pe buton) sa ma bag acolo sa alaptez la adapost. Da' nu eram la adapost, ca venea politia locala si ma salta ca ala nu era loc de campare. Deci, nu. Tre' sa ai proprietate personala sau contract de inchiriere sa alaptezi. Altfel, nu merge, vine badigardul si te usuie. Sau lezezi, hmm, sensibilitatea publica.

Care, desi asa sensibila cum e la hrana instant si natiur, nu e la fel de sensibila la anatomia atent selectionata prin clicuri, ringuri si libertati prin metrouri. N-am vazut pana acum badigard, sau tanara sa interpeleze f'un cetatean in statie la Eroilor ca ziarul de-l foieste are prea multa carne macra expusa!

Ca sa alaptezi, iti treba contract de vanzare-cumparare notarizat, sau de-ala de inchiriere, tre' sa fii cu impozitele la zi si sa ai adeverinta medicala tipizata, 3 exemplare semnate parafate de la medicul de familie si contrasemnate de ala de specialitate.

N-am facut niciodata aprecieri la adresa celor de nu alapteaza. Treaba lor, copilul lor. Tot ce spun e ca un copil alaptat e un copil fericit. Trebuie sa alaptezi ca sa vezi asta. Sorry, altfel nu se vede. O spun din sursa care a si biberonat in primele saptamani de viata ale bebelui, dar acum alapteaza cu drag. Nu-s eu sursa, pe mine m-a ferit propria natura si m-a ajutat sa nu sterilizez biberoane la ore mici. Io numa' scriu baliverne la ore mici.

Dar mi-am luat partea cu alaptatul. Persoane care n-au alaptat, sau au alaptat cat sa fie in trend ("Il si alaptez pana pe la 3 luni, ca cica asa e bine, asa e acum" - persoana la al doilea copil, cu primul deloc alaptat; cel mare are 3 ani jumate, nu 21, cat s-ar crede dupa asa afirmatie) se uita la mine ca la un ozeneu si imi replica siderate: "Da' ce-a fost in capul tau de l-ai alaptat pana la varsta asta??!" Soti de atare persoane: "Hai, bai, ca e prea mult! Pai, tu nu pleci nicaieri fara el? Voi de cand n-ati mai fost amandoi intr-o vacanta?"

Eee, si uite asta ma scoate din pepeni! Frate, eu n-am zis nimanui nimic in relatie cu propriul copil! Fiecare face dupa mintea lui. Si se gasesc mamele astea sa protesteze si sa spuna clar ca mamele, in Ro, sunt dezinformate si prost indrumate si unele sunt ignorante (no offence, da' cand hranesti copilu' cu formula pentru ca "n-am sfarcuri" si avea mameloane exact ca orice alta femeie care nu a mai alaptat, cam cum sunt ale mele dupa 14 luni de alaptat). Si sunt femei care spun ca ele au vrut, dar n-au putut. Si mai departe se isca si conflicte, ca astea de alapteaza cica sunt fanatice si intolerante s.a.m.d.

Bai, fratilor, eu nu sunt catusi de putin intoleranta, n-am judecat pe nimeni, n-am sfatuit, n-am dat cu parul! Da' eu m-am simtit minimum  8 luni judecata ca mai alaptez dupa 6 luni ale copilului! M-am simtit 14 luni intregi netolerata ca as avea de gand sa alaptez in cantina aia de la Ikea, unde - n-asa? - lumea mananca si i se face sila daca vede si-un sugar mancand. Asa ca s-a dus tata lu' copilu' singur sa-mi ia birou si ne-am certat la telefon juma' de zi pe ce sa ia! M-am ascuns 14 luni pe dupa tufisuri, mi-am dorit 14 luni sa ma duc la mall sa-mi iau rochii, am poftit 8 luni la o prajitura nenumita!

Ia uite, io ma gandesc non-stop la sensibilitatile altora, de la a nu le chestiona alegerea de a nu alapta, pana la a le respecta masa din oras, dar mie mi se arunca in fata tot felul de comentarii, iar my fellow-breastfeeders sunt blamate in diverse chipuri, mai ales aia cu "politically incorrect"!

Acuma ma simt, cumva, razbunata! Sunt mame care stand up for their right to feel free to breastfeed! Eu mai fac un cppil peste 1-2 ani, da' tot nu ma voi simti libera, pentru ca am vazut privirile, dar ma incurajeaza si ma consoleaza mamele care spun tuturor c-o fac!

S-au gandit cei ce sunt de parere ca exagreaza ca o fac nu numai "in ciuda", dar si "pentru"? Ca nu e numai o forma de protest, ci una de sprijin? Pentru astea fricoase si conformiste ca mine? Ca ele arata si alora de se tem ca se poate? Ca nu sustin alaptatul impotriva celor ce nu au reusit, ci pentru cele care vor reusi?

S-au gandit ei, oare, ca anti-alaptatul si atitudinea asta de blamare a acestui gest, de a alapta in public, e o forma de misoginism? Sa tinem femeia la cutie cat alapteaza, sa nu ne deranjeze la estetic!

Ca s-or fi adunat acolo pentru ca uneia singure ii era frica sa se duca sa alapteze si si-a chemat prietenele alaturi de ea? S-o sprijine si s-o incurajeze? Ca la noi, omu' cand te vede ca porti chipiu si esti de unul singur, te arata cu degetul ca esti nebun. Daca sunt 2, sunt 2 nebuni. Da' daca-s 100-2-3, nu mai sunt asa nebuni, sunt si ei oameni si poarta chipiu, na! Incep sa creada ca o fi ceva si cu chipiele alea!

Da' de copiii aia de la Lecturi urbane de ce nu se ia nimeni ca exagereaza cu cartile alea? Eu m-as simti agresata sa mi se ofere o carte: adica, ce, am fata de om care n-are o carte-n casa, treba sa vie unu' sa-mi dea mie o carte?! M-as simti agresata sa-i vad dandu-se mari in metrou ca citesc! Da' ce, cititul e un act intim, petrecut intre lector si lectura lui, e un act de discretie, un om bine-crescut n-ar face neam parada din asta! E, uite, io ma simt agresata de aia care citesc demonstrativ!

Bravo, mai, mamelor, care alaptati oriunde! Multumesc, mai, mamelor, intolerante si agresive, ca alaptati pentru mine!

luni, 15 noiembrie 2010

Lupta

Filme proaste cu duiumul pe piata. N-am suficient timp sa citesc despre filme, cand ma duc, le aleg ca si cum as alege cartile dupa coperta: dupa titlu. Si-s proaste, si dezagreabile, nici macar un minim sentiment de relaxare nu-mi dau (cum sa te relaxezi cand, intr-o asa-zisa comedie, un pusti de 7 ani primeste un pumn in stomac de la un adult?? Gluma glumelor, mda. Acum 10-12 ani ma ridicam de la primele "acorduri" false. Am vrut, chiar si de la o piesa de teatru urata si stupida ("Burghezul gentilom" reinterpretat) sa plec, insa mi-a fost frica sa nu ma impiedic in intuneric de mocheta scorojita.

O iesire sambata seara in Centrul Vechi e obositoare si dezamagitoare. Cele maximum 2 strazi jumate amenajate sunt ultra-aglomerate, iar barurile, puburile, terasele etc. sunt o crunta dezamagire: mancare banala spre jenanta (Les Bourgeois, cred ca-i zice), pahare murdare - trei, unul dupa altul, am sfarsit prin a bea din sticla (un pub din asta de se crede Irish, sau, in orice caz, British-like), servire haotica, ametita si ametitoare (o terasa pe str. Teatrului de Comedie). Doua locuri in care mancarea e mai prietenoasa cu stomacul: French Bakery si Bordellos. Dar nici aici pe de-a-ntregul. La FB, chelnerite un pic uimite de ce li se intampla (sa serveasca? sa aduca apa plata la masa? sa aduca doua tacamuri pentru o singura salata?), un pic aeriene (in loc de una, aduce alta), dar unele feluri de mancare sunt bune si intersante (quiche cu pui si legume, quiche cu spanac, salata cu branza albastra. Tarta cu branza absolut banala si cu crema fainoasa, nu mi-a placut.
La Bordellos, oameni un pic intarziati: am ajuns la 2.15 p.m. si ei nu se adunau, ca "Noi deschidem la 2, stiti, ne-ati luat prea repede" Pai, daca deschizi la 2, nu te pregatesti de la 1? sau te pregatesti de la 2, sa deschizi la 3? In schimb, mancarea e foarte buna si un pic mai inedita decat vesnicele supe-creme de rosii/legume/ciuperci care cel mai adesea sunt in meniu, fara sa fie in bucatarie, sau urla a Vegeta. Caprese, bruschete, hummus cu chipsuri home-made, legume teriyaki, cuba libre. Fara desert, ca fusese deja prea multa mancare!

Lipscanii, dincolo de intersecta cu Smardan, sunt o provocare (pe lumina) si o amenintare (pe intuneric): camine de vizitare acoperite partial cu placaj, pavele de dimensiuni variabile imprastiate ici si colo, locuitori ai imobilelor candva mandre si elegante, azi paraginite si decrepite, rozatoare de crescatorie.

Colac peste pupaza, in weekend, singura zona propice promenadei se umple de hand-made, vintage si alte bazaconii de ne iau ochii: corturile itite dinapoia Bancii Nationale bulucesc populatia dornica de plimbare, fie ca aceasta se repede sa caste gura la camee si pisici, fie ca incearca in disperare sa-si faca loc sa treaca mai departe. Cu copil in carucior, poate fi de-a dreptul misiune imposibila.

In fata Acdemiei Militare, un asa-zis targ de produse traditionale, la care se vand de-a valma laneturi, bundite, mere, varza rosie, branze puturoase (nu de mucegai, ci de caldura), pastrama de toate felurile, gemuri in sine si gemuri care umplu gogosile, bere nemteasca, sau ceheasca (sic!). Multimea umbla nauca, haotic, se codeste la taraba cu mici - taraba care afuma toate suflarea, plus cinci cartere imprejur -, se calca pe bombeuri si te priveste inocent cand iti fura un cm din coada si 5 minute din viata.

In ultimele saptamani am stat si am observat cateva situatii. "Tineretul din ziua de azi"... Nu e tineretul, e toata suflarea, tineri si batrani traiesc urat!
"Ce p*** mea nu intelegi, ba, tre' sa-i iau ceva frumos, ca e ziua lu' aia mica" (barbat pe la 27-30 de ani, imbracat decent, nici vorba de baietas de cartier)
"A fost el la mine, esti prost?" adolescent
"Pai, e o nesimitita, m-am abitnut sa nu-i zic in fata, da' e nesimtita, asta e, o nesimitita" (tanara femeie de 30-33 de ani, la telefon)
"Ce faci, frate, in p*** mea, mai vii cu guma aia?" (clientul unei terase in Centrul Vechi, catre amicul trimis, probabil, sa cumpere Orbiti)
(Trebuie sa recunosc, organul genital masculin e vedeta vremilor in care traim)
"Sa-mi bag p*** in mama (!!!), a batut cateaua la aia de-a pus-o pe fuga" (sofer-like la Bricostore Orhideea)
"Deschide usa sa intru! Da-mi un pahar!" (fara "te rog", fara "multumesc" - bunica unei fetite adorabile, catre sotul meu, la o petrecere de botez)
"Sa-mi bag p****, daca tot am iesit, ziceam s-o ardem la un laungi, nu ma duc sa-mi rup oasele pa un scaun, fratei!" (tanar iesit in oras)
Aproape-accident gata sa fie provocat de un domn la 70 de ani, care goneste ca nebunul la volanul unui Fiat Albea. Claxoane peste claxoane pentru ca las oamenii sa traverse pe la coltul strazilor fara trecere de pietoni (ewu asa am invatat acum 25 de ani: in lipsa zebrei, traversezi pe la coltul strazii).

Traim urat, ingrozitor de urat. O iesire care ar trebui sa fie frumoasa, o minte care-si doreste sa se destinda esueaza in organe genitale, invective aruncate absolut in discutie, tonuri grobiene si tomberoane uitate prin ganguri. Si chiar de te straduiesti sa faci abstractie, la un moment dat devine absolut imposibil, plimbarea e o lupta cu tine si cu ceilalti: sa ignori, sa nu te enervezi, sa nu te instristezi, sa iti placa, in ciuda atator mizerii din jur!
Fac saptamanal drumuri la diverse banci sa pun un ban nesemnificativ pentru mine (sperand ca va fi semnficiativ pentru ei) in contul unor loviti de soarta si tarati in mizerie si umilinta de un stat scarbos si dusman, care ar trebui sa-i ajute cu medici, cu spitale, cu bani, macar, sa se duca la Hanovra, sau la Zurich, sa faca operatii!

Sa mai spun ca din iulie astept sa ma mut in casa noua si nu pot din cauza Primariei, a ADPului S6 si a altora de genul...? Viata in tara asta e o lupta, nicicand nu se termina.

Uit cand ma pupa Tudor. Dar Tudor va creste si ce va auzi la tot coltul de strada? In ce lume va trai si pe cine va mai gasi de iubit?