joi, 3 iunie 2010

Sangria

Vine vremea fructelor. Eu-s nebuna dupa cirese. Imi plac rosul capsunilor, dulceata de visine si nu cred ca exista pe lume ceva mai bun decat clatitele umplute cu gem de caise cu miez de samburi.


Asta-iarna mi-era dor de fructe, de vara si de Spania. Pe usa de la intrare, am un magnet sub care var diverse hartii pe care treb' sa le iau cu mine cand ies, sa-mi saie-n ochi sa nu le uit. Pe magnet se lafaie un taur negru si vesel, c-o carafa de sangria in... mana? Copita? Si, generos, impartaseste reteta c-o femeie fara somn si fara treaba.
Si, cum Tudor dormea, mi-am zis sa incerc. 
La un litru de vin rosu (tinto, hac! cum zice taurul, sau magnetul), se pun 5 linguri de zahar (eu pun brut si pun o tara mai mult, pentru ca are capacitate edulcoranta mai mica decat cel rafinat si la sangria nu prea merge sa nu fie dulce), zeama de la o portocala, rondele de lamaie si bucati de piersica. Eu am facut cam 250 ml, am avut vin rosu sec, am pus toata zeama de la o portocala, 2 linguri de zahar brut, o jumatate de lamaie rondele, jumatate de mar bucatele si tot jumatate de para bucatele, ca n-am avut piersica. Dupa vreo doua ore la frigider, era numa' buna (magnetul, hac! zice "servir bien frio"). 
E, acum, ca vad ca scoasera capul si nectarinele si piersicile, mai astept finalul lunii, sa iasa ale noastre-nainte si atac iarasi.
Merge f bine cu pricomigdale: 6 albusuri de ou, 300 g zahar (eu am pus tot brut, mai putin decat reteta, mi separea prea mult), 200 g nuca macinata, 30 g (aprox. o lingura) de faina, 1/2 lingurita praf de copt (data viitoare as incerca mai mult, parca au iesit cam dense), 10 picaturi esenta de migdale, zahar pudra vanilat, pt ornat. Am amestecat zaharul cu nuca macinata, am adaugat albusurile nebatute, am pus pe foc sa se incalzeasca, pana s-a incalzit putin mai tare. Am dat jos de pe foc, am adaugat faina, praful de copt si esenta de migdale, am pus in tava (se pune cu cornet, eu am pus cu lingurita, de unde forma dubioasa :P) si am dat la copt. As spune ca trebuie sa fie mai degraba micute si nu inalte, ca nu prea au de unde sa creasca si eventual nu se coc inauntru. Reteta zice "la foc potrivit", eu nu prea mai stiu la ce fel de foc am copt (d'oh!). Se pudreaza cu zaharul vanilat, se mananca.


Partea neplacuta e ca tot dai cu pricomigdale si mai merge si-o gura de sangria si tot asa, pan' se facura 3 noaptea pe ceas si 3 pricomigdale-n tava...