miercuri, 12 martie 2014

Salina Ocnele Mari

Nu stiu care-i faza, dar copiii prietenilor, copiii cunostintelor, ai rudelor si al meu, al mare, evident, au dificultati respiratorii sezonul asta! Pe vremea noastra, era altfel, maica. Adica, noi n-am experimentat, dar imi transmite o buna prietena ca ei i-au scos polipii candva, in scoala primara... pe viu!
Pediatri si orelisti, nu fac decat sa-mi spuna ca "are chestii d-alea vegetative si amigdale marite", care or trece la final de sezon.
Maica-mii i-a tunat sa mergem la salina. Si pun-te pe cautat! La Slanic am fost intr-un weekend. Pensiune frumusica, accesorizata intr-un fel care ar fi adus cu shabby chic, daca n-ar fi avut accente kitsch (poate voite), proprietara foarte interesata de clienti, ingrijorata de absenta lor, salina mare si comoda cu copiii - lift de acces (cu toate emotiile de ti le da cutia din placaj cu incheieturi ruginite pana coboara zdranganind cei 200m in subteran), spatiu de joaca, semnal 3G sa nu te plictisesti. Dar orasul e MORT cu totul! N-ai unde manca, macar! O pensiune cumva in afara Slanicului, mancare proasta spre foarte proasta, niste restaurante in a caror parcare nu se afla nici o masina si, eventual, cu zavorul tras si unul cu recenzii foarte proaste pe un site din asta de turism. Moartea pasiunii complet!
L-am scos din discutie. M-am dus catre Praid. Frumos, hai, ca nici prea departe, dar ce ma fac cu alea 250-400 de trepte (in functie de sursa :D) de urcat/coborat cu doi copii, carucior si o mama semi-valabila? Exclus.
Turda! Investitie europeana, raiul salinelor pe pamant, asta e, o sa ma chinui cu Ioana in masina 6 ore, rezistam stoic.
Spre rusinea mea, un prieten mi-a deschis ochii ca si la Valcea e salina. Habar n-aveam. Ocnele Mari ii zice si e cam la un sfert de ora de Ramnicu Valcea, pe DN 67, Rm Valcea - Tg Jiu. Nu-s nici trepte de coborat, urcat, orasul e aproape si un restaurant, doua (maximum 3) tot se gasesc, sa umpli burta.
Am facut o rezervare pentru 12 nopti la Hotel Sofianu, singurul hotel-muzeu din Romania (nu intrebati, nici eu n-am inteles conceptul).
Dar sa vorbesc despre salina. Cum spuneam, daca aveti masina, va urcati in ea si, la capatul a 15 minute, sunteti la poarta salinei. Daca nu, merge si un autobuz, dar veti depinde de orele lui. Insa, exista si se misca.
In schimbul unui tarif diferentiat in functie de varsta, sau categorie sociala, vi se permite accesul in microbuzul (cam hurducait) care va va duce in subteran. Calatoria dureaza cam 7-8 minute, incepe prin santierul propriu-zis al salinei, urat si decrepit (atribute mai cu seama vizibile cand vremea e mohorata si suparata) si se termina la usa salinei. Odata ce ati trecut usa mare, va va lua de nas un miros neplacut, dar nu insuportabil si cu care va veti obisnui rapid - senzatia mea a fost chiar ca scade in intensitate, dar s-ar putea sa fi fost, pur si simplu, instalarea tolerantei. Un fel de metal incins amestecat cu aer inchis - cumva, firesc, ca doar nu au guri de aerisire ce comunica sus.
Salina e frumos si cu grija amenajata. Mese din blocuri de sare, sau din lemn. Exista un magazin cu suveniruri (sare de baie si de masa), un cinematograf (in weekend proiectau desene animate din seria clasicelor lui Disney - Frumoasa si Bestia, de exemplu), un spatiu de relaxare cu sezlonguri, delimitat de restul salinei si disponibil contra cost (n-am vazut pe nimeni sa intre sa se relaxeze neaparat acolo, ca doar si-n restul minei, tot relaxare se practica), un spatiu special pentru mese festive (care trebuie anuntate din vreme, telefonic).
Galeria e mobilata cu diferite scene - o moara pe un fir de apa, cu niste manechine mos si baba (un pic cam kitsch pentru mine, dar de efect pentru copii), iar la vremea cand am fost noi - final de ianuarie - erau inca sub impresia Sarbatorilor de iarna si nu stransesera brazii impodobiti, ghirlandele luminoase si moscraciunii.
E si un restaurant care se pare ca functioneaza doar in weekend in sezonul rece. E de tipul "impinge tava" si, cum spuneam, in sezonul rece nu numai zilele de functionare sunt limitate, dar si meniul - doua tipuri de supa si doua de fel principal. N-am incercat, nu stiu cum e, dar e frumos aranjat, sunt mese destule si se invecineaza cu crama, unde sunt expuse vinuri si mobilier din... butoi :-). Pentru religiosi, e si o capela/biserica ortodoxa, se oficiaza si slujbe duminica, iar in restul zilelor e doar deschisa pentru vizite si rugaciuni.
Inteleg ca la un moment dat erau si spatii de joaca gonflabile, bucuria copiilor, insa acum au ramas, pe de-o parte, un loc pentru carturi din acelea cu pedale si cu trambuline si, pe de alta parte, doua locuri cu sare fina, de consistenta nisipului, unde sunt camioane si ustensile de joaca pentru nisip si cate o casuta. Sunt destul de uzate si trancanite de copii, dar se pare ca joaca acolo e benefica - copiii inhaleaza praful de sare, care le curata si dezinfecteaza caile respiratorii.
Spatiul gonflabil e posibil sa revina. Am inteles ca si la Slanic fusese o firma maramureseana care instalase si opera atare spatii, pe care, insa, Salrom (Societatea Sarii, proprietarul si administratorul salinelor deschise vizitatorilor) a alungat-o pentru a-si achizitiona propriile spatii, pe care le-a si pus in functiune.
E bine sa veniti cu un rand de haine de schimb, fie ca e iarna, fie ca e vara. Vara, e evident, din cauza diferentei mari de teperatura - in mina sunt 12-13 grade si va trebui sa va imbracati gros, de iarna chiar. Daca nu faceti miscare constant si sustinut, la o sedere de trei ore, va prinde frigul zdravan si un pantalon si un hanorac nu sunt suficiente, va trebuie ceva flausat/matlasat.
Apoi, atat iarna, cat si vara, va trebuie haine de schimb pentru copii. Se vor tavali in praful de sare, care nu e murdar si nu murdareste, in mod normal, dar e consistent si lasa niste urme prafoase foarte vizibile si dense, iesiti de acolo cu niste mici mineri :-).
Mai sunt si leagane din lemn si multe spatii pentru sport - cele mai multe pentru tenis de masa, dar se gasesc si un teren de fotbal si unul de baschet.
Toate cele de mai sus, in afara de locurile cu sare fina, se inchiriaza cu ora, sau cu jumatatea de ora.
In afara de restaurant, e si o toneta unde gasiti apa, bere, ceai si vin fiert. Poate au si chipsuri, nu bag mana-n foc.
Sunt doua corpuri sanitare, ati fi uimiti sa vedeti toaletele "turcesti", dar e destul de curat. Daca aveti ghinion, e posibil sa experimentati si vreo zi cu miros mai urat...
Noi am stat cate trei ore zilnic, planul fiind sa stam 12 zile. Ninsoarea de final de ianuarie ne-a oprit planul initial, n-a curatat nimeni soseaua spre Ocne, asa ca am ramas degeaba la Valcea ultimele trei zile (nici acasa n-am putut pleca, doar vuia codul portocaliu si A1 era inchisa!)
Dar a fost placut, foarte placut chiar, se vede ca oamenii si-au dat silinta sa amenajeze locul, iar personalul si chiar si vizitatorii sunt prietenosi si sociabili. Cei din urma, poate si pentru ca in acel final de ianuarie, cand toate vacantele s-au terminat, erau putini si razleti.
Am aflat in salina, de la personal, ca e bine sa tii un bolovan de sare in camera unde dormi. Cica purifica etc. Mama nu s-a lasat pana nu m-a facut sa discut cu soferul microbuzului, sa-l rog sa ne faca rost de drobul de sare miraculos! Omul s-a scarpinat in cap si, intr-o zi, cand am ajuns in subteran, s-a repezit in galerie (cea care nu e accesibila vizitatorilor) si a revenit cu mai multe droburi, mi le-a lasat la intrare si le-am luat cand am plecat. Nu, nu se gasesc la magazinul de suveniruri si nu, n-as putea spune ca ni s-a imbunatatit major calitatea actului respirator. Dar avem un frumos drob de sare pe noptiera!
Cu rol anecdotic, ca sa ajung la sofer, am intrebat la casa de bilete. De unde m-au indrumat catre "poarta doi, mergeti si vorbiti acolo cu baietii". M-am dus la poarta doi, am vorbit cu un paznic. "Vreau un drob de sare". "Aaa, bun, aveti masina?""Da, am" (la ce naiba imi trebuie toata masina sa car un drob...?) "Bun, veniti oricand, de luni pana vineri, da' pana-n ora doua sa fie, trageti masina, 28 de bani pe kilogram, minim 20 de kilograme". ?????!!!!!##### douazeci de kilograme de sare?! Ce pacatele mele sa fac cu atata sare?! Lasand la o parte ca, desi sarea e grea si un sac de 20 kg nu e mare, chiar nu mai aveam loc in masina, n-aveam decat a-l urca sus pe capota, sa fiu minunea a doua judete, plus Caitala, umbland cu sarea la capatai! Dar 20 kg am luat acum 2-3 ani, sa-i ajunga soacra-mii de muraturi si nici astazi n-a terminat sacoteiul ala! Ma rog, afacerea e buna, sacoteiul soacrei a costat 30 de lei, pe cand cel de la sursa n-ar fi costat mai mult de vreo 6, dar asta-i economia de piata cu adaosul ei comercial cu tot.
Revenind, Medicul ORList a confirmat ca e buna salina pentru aparatul respirator, insa trebuie facute ideal 4 cure pe an, daca nu, macar una pe fiecare zezon - cald/rece. Om vedea daca ne mai ducem, insa stiu ca vom evita perioada incepand cu final de iunie si pana la inceputul lui octombrie. Din ce am vazut in caietul de sugestii si reclamatii e, efectiv, bataie, accesul dureaza si 45 de minute, e aglomerat, oamenii sunt irascibili si stresati ca pierd mult timp cu vizita, ca doar de-aia sunt in concediu cu familia, sa se supere si sa se streseze!