marți, 28 februarie 2012

Tătos

Ma imbrac lent, pentru ca n-am cum sa plec pana la 7.30, n-am cu cine lasa copilul in casa. Ma gandesc cu spaima la cei 200 de pasi pe care trebuie sa-i patinez pana la strada principala si cu sila la autobuz si metrou si strada. Ma gandesc scarbita la cele 25 de minute pe care ar trebui sa le petrec ruland cei 3 km pana la Lujerului.
N-am pentru cine sa pregatesc senvisul zilnic, pentru care mi se multumeste entuziast, ca si cum as fi pregatit vreo cina haute cuisine. Si cand dau sa mai inghesui niste cartele in portofel, aud un vaiet ascutit coborand usor pe scari. Ma reped zapacita sus, sau jos, unde sa ma spal pe maini? Cu usa baii deschisa, zbier "Vine mama!"
Inainte sa vie mama, el iese lipaind cu picioarele mici si goale pe parchet, ciufulit (mereu e ciufulit, nu numai cand cade din pat) si suparat. Nu stie de ce e suparat si nici nu-l intreaba nimeni. Ma ia strans de gat si ne asezam pe canapeaua de langa fereastra. Si-mi spune "Veau mama doarme bebe" Pfff, si eu la fel as vrea, sa dormim amandoi pana poimaine, dar, uite ca nu-mi iese! Si repeta, ca mama trebuie sa doarma cu bebe. La aproape trei ani, e cam trecut sa mai fie bebe, dar cui nu-i place sa se alinte?
Il duc in pat si ne mintim amandoi ca va adormi. El nu face decat sa se foiasca, sa imi intoarca spatele si sa-mi arate fata, pe rand, sa deschida ochii pe furis, sa vaza daca mai sunt, sau am plecat. Nu ca n-ar semnala cu un tignal ascutit orice tentativa de a ma ridica din pat.
Hai sa mergem "zjos", sa il pacalesc cu Minimax si s-o tai din casa.
Usa de jos scartaie a vizita si-si da seama ca nu e una din zilele furate, cand ramanem complici acasa, amandoi. Se razgandeste si nu mai vrea "zjos" - "veau dooooom cu mama". Si o tine langa, cu picioarele goale, ca el se culca la loc!
Il amagesc cu TVul din dormitor si fug. Ghinionul altuia, norocul lui: Mia e bolnava si o sa se duca la doctor, iar pe el il plantez la mama.
"Hai, da țeasta sa-ti pun caciula! Esti țestos?"
"Bebe e tătos" Nu stie ce e aia sa fii tătos, dar e fericit ca e tătos si ca nu ramane singur in casa...

Cum om fi trait cu cheile alea reci de gat...?