marți, 29 aprilie 2014

Si-uite asa un ras avea si tot il rostogolea

- Aha, da si casa aia ati terminat-o, v-ati mutat?
- Ahm, pai, da...
- Si noi si am facut asasipedincolo si s-au mutat si nasu' si colegu' si cumnatu' lu' nasu' si il stii pe Adi Cioplea si pe nasu' lui si pomeneste, Doamne, cati s-au mai mutat langa noi, mama ce misto si aici la mesele alea am bagat de seama ca toti suntem vecini si...
- Si nu va plictisit niciodata unii de altii? M-am pomenit intreband si, fix in aceeasi miime de secunda, sau mai devreme, poate, m-am invinetit la fata, dandu-mi seama ce sinceritate lipsita de orice politete am scos pe gura. Si, complet schizoid, m-as fi tavalit pe jos de ras, gadilata de tot atatea motive - ca mi-a scapat, ca s-au alungit mutrele in preajma-mi ca sfintii pe peretii catedralelor, ca nimic nu e mai savuros decat un cinism imposibil de infruntat, ca ei, oricum, n-au priceput pana la capat. Dar, pur si simplu, mintea mea se blocase de atatia "cunoscuti" ingramaditi cu capete patrate peste cefe transpirate pe acelasi razor la margine de Bucuresti...
Nu stiu ce s-o mai fi zis in urma-mi, ca doar carte de vizita de scorpie mi-au scos demult, cu concursul meu larg. Pampam!