miercuri, 25 august 2010

Iluminare

Am aflat de ce nu imi da Electrica aviz: n-a gasit strada cu numarul meu! S-a uitat pe plan, s-a dus locco si s-a ratacit in hatisul unei strazi lungi de 500 m! Degeaba!
Romtelecom, Distrigaz, Radet (care lucreaza cu o harta a Buc din 1968 :-))), Apa Nova, Urban au gasit strada si numarul, Electrica nu! Si mi-a si ratacit dosarul vreo saptamana! Si nici telefoane nu stie sa-mi dea, desi am lasat vreo 3 numere!

Cinste Sectiei Vest, ca stie sa incurce borcanele cum trebuie si sa ma puie pe mine pe drumuri, pe ganduri si pe jaruri!

marți, 24 august 2010

Ice tea and some more kitchen trouble

Eu nu dau banii pe sucuri; nu ca as fi zgarcita (haha, orice as fi, numai mana stransa nu :D), dar m-au fraierit si pe mine povestile alea cu carbogazoasele, grasimile hidrogenate etc.

Ceai mi-e lene sa fac: nu-mi plac ceaiurile inghesuite in pliculete de celuloza, mi-e sila sa arunc resturile de planta si sa spal ibcirul daca fac din celalalt. Asa ca amestec: ceai de afine aromatizat, cu menta de pe la bunica-mea, macese si ce mai gasesc prin dulap intr-un litru si jumatate de apa fierbinte. Il las sa se raceasca decent, il strecor si adaug vreo 2-3 linguri de miere (mierea incalzita la peste 40-50 de grade cica e toxica) si jumatate de lamaie intreaga si le uit prin bucatarie. Cand vin de-afara cu Tudor, var stacana in frigider si ma duc la baie. Dupa ce se culca Tudor, il gasesc pe taica-sau bagat pe jumatate in frigider. Cum nu gaseste nimic de mancare, bea ceaiul meu rece si macar merge fericit la culcare!

 *
*         *

La Bratislava, am mancat acum cativa ani un piept de curcan umplut cu ierburi aromate. Pe vreama aia nu-mi placea salvia, asa ca mi s-a parut ca are gust de mucegai :D.
Zilele trecute mi-am adus aminte de experienta mea slovaca si am combinat-o cu experienta damboviteana a puiului initial cu feta, apoi cu telemea, ca-i mai ieftina, deh :P.

Pieptul de curcan nu-i foarte la indemana de gasit necongelat, iar pieptul de pui e cam fad si uscat, asa ca am luat niste pulpe superioare dezosate si despielitate (bine, ca alea de la Cora aveau si fulgi, e alta poveste). Am mai luat o cutie de branza tip feta, un pachet de busuioc proaspat si unul de rozmarin+salvie (tot de la Cora). Am tocat la  ierburile astea de mi-au iesit cam doua linguri si le-am amestecat cam cu 6 linguri de feta.
Am batut la pulpele alea ca la fasole si am inchesuit peste fiecare dintre ele amestec de branza cu ierburi. Am somoiogit pulpele (nu se poate spune "rulat", ca e prea elegant pentru ce-am facut eu) si le-am fixat cu cate doua scobitori. Le-am depus intr-un vas de Jena stropit cu o parere de ulei din samburi de struguri si am asezat deasupra rondele de rosii. Le-am acoperit si le-am varat la cuptor. Au sfarait ce-au sfarait si la un moment dat pareau gata. Le-am luat capacul si le-am mai lasat sa se rumeneasca putin. Miros delicios si sunt minunat de gustoase!

Acuma ma duc sa gust din ultimul lot de saratele, alea in care, in loc de chimen, am pus rozmarin uscat. Stiu, am innebunit cu ierbile mediteraneene, da' asa o aroma fina si volatila au capatat saratelele...

Si intre timp am mai scris si-un frumos capitol de organizare de proiect, bugetul nu-l stiu, da' ce conteaza!

marți, 17 august 2010

Dansul iubirii ?!

Lucrurile s-au dezvoltat ''maxim'' in domeniul nuntilor in ultimii ani. De unde, la inceput de mileniu (nu mai zic de finalul aluilalt!), te multumeai cu ce semana de la 100 km cu ce ti-ai fi dorit, acuma lumea se intrece in a-si omeni invitatii cu accesorii si petreceri care mai de care mai fistichii. O industrie serioasa si energie cat Pentagonul pun la bataie miresele (uneori si mirii :D), sau, pentru ai cu dare de mana, firmele, sa se ocupe de rochita, sandalute, costumas pentru civila, marturii, asortarea servetului cu cravata sefului de sala, ornarea paharelor mirilor (ei,da! Mie nu mi-a venit sa cred cand am citit ca mirii beau din pahare frumos (?) impodobite, nu d-alea-n rand cu toti nuntasii!), muzica, dans, torturi, costumarea scaunelor si lavaliera mirelui. Inainte sa sar parleazul si sa tai mostenirea ''esciana'' a numelui meu, am intrat pe un forum d-asta specializat. Am intrat si-am iesit repede, ca, pe masura ce citeam, realizam ca nu-s normala si ca nunta mea, fara marturii, asorteuri, funde, baloane, porumbei, masini de epoca va fi un rateu zornaitor in panoplia familiilor.
Anyway, am supravietuit rusinii si, zilele astea, ma uitam la ''genericul'' (un fel de rezumat filmat al unirii celor doi) nuntii unor prieteni. Stand eu cocosata, m-o palit explicatia strepezelii de-o resimt cand vad d-astea: dansul! DANSUL MIRILOR, ala pentru care bietele se crizeaza cel putin juma' de an si-si pierd respiratia 5 minute si pentri care bietii sufera cu stoicism, inghit ocarile c-au intarziat la ora si nu ke pasa si se straduie sa nu le calce condurii argintii alea 5 minute pe care ''Once upon a December'' nu se mai termina!
In vremile noastre, oamenii nu mai danseaza sa se distreze. Da, batzaie din picioare la club, isi tremura membrele si extremitatile trupesti pe ritmuri innebunitor de monotone si cam atat.
Cand ma nasteam eu, mergeau - inca - la ceaiuri dansante, unde, pe langa boogie, mai bagau si-un vals, si-un tango d-ala fara fite argentiniene, si-un brau, si-o vartelnita. La nunta mea, mama+tata si matusi-mea+varu-sau s-au lansat intr-un vals sincron de nu i-as fi egalat nici daca m-ar fi antrenat Mihai Petre de da note la Protv 5 ani!
Si aici nu pricep eu: ce rost are valsul ala scremut, executat patratos si sincopat, cu ochiurile lalai de se vad buzele cum numara si pasii cum nu le-asculta, de se aude pliciul corector si mustrator al manusii de satin pe umarul cocosat de 1-2-3 si iar asa? In loc sa ofere spectacolul unui dans al lui ''rupem pingelele si nimicim podelele'',un dans care sa strige bucuria, care sa-i starneasca pe ai de stau la ''mezelic'' pe ringul de dans, ''valsul miresei'' mie imi pare o cazna fortata si stresanta pentru miri!
Am fost la nunti la care mirele a gresit de 3 ori debutul si de 3 ori au reluat (c'mon, nici la serbarea de an de la gradi nu se reia cand gresim!). Sau la care auzeam cum mireasa repeta resemnata ''spre drepata, spre dreapta, da-mi drumul la mana, du-te-n lateral'', sau la care mirele ar fi facut fata, daca n-ar fi avut rochia poale s.a.m.d.
Ny mai spun ca nu mai vrea nimeni sa-i cante Strauss valsuri, desi, pare-mi-se, el este VALSUL. Nooo, am apreciat ca fiind mult mai original (:D) sa aud la 3 nunti la rand asta cu decembrie si Anastasia.
Am fost si la nunti unde mirii au dansat cum si ce s-au priceput si, chiar daca au economisit la partea organizatorica, taind coregraful, au fost naturali si relaxati, n-au stat batosi sa nu grseasca pasii. Sau la nunti cu coregrafie, la care mirele a dansat atat de haotic, incat a fost el in sine un spectacol. Iar sotiei lui atat de drag i-a fost, ca, in loc sa-l atentioneze discret s-auda si cainii-n Giurgiu, a ras din toata inima si l-a iubit!
Dar sentimentul general, din pacate, e acest vals robotic, fortat, artificial si scremut de se chinuie tinerii pana mai ieri ''to be'' sa-l inchege mai repede, sa scape nevatamati!
Energie demna de o cauza mai buna in noaptea aia, zau!

Science fiction cu avize

Acum 3 saptamani, depuneam o documentatie la Enel, sa-mi elibereze un aviz cum ca am voie sa sap 2 m sa ma bransez la gaze. Cu 3 luni inainte, acelasi Enel imi daduse voie si imi desenase in consecinta un plan sa ma bransez si la reteaua lui.
Azi, dupa ce trecuse timpul de asteptat si inca ceva peste de mi-l anuntasera, sun la pomposul ''Call center comercial''. Dupa ce ma anunta robotul-duduie ca sunt inregistrata, ca sa apas 1, 2, 3... in functie de ce-mi doresc a afla, dupa ce ma anunta ca toti operatorii sunt la tigara si n-au timp de prostiile mele, dupa ce-mi pune sa cante acelasi refren de vreo 168 de ori (timp in care telefonul meu era pe speaker si eu imi vedeam de ale mele cu succes, reusind sa termin mancarea si jumatate din capitolul la care scriam), imi raspunde un tanar voios. Yeeeyyy, exista si componenta umana!!
''Buna ziua - eu -, as vrea sa stiu dac-a iesit un aviz, pentru care am depus blablabla''
''Mda, vad aici ca informatiile depuse nu-s complete'' - el.
''Si ce lipseste?''
''Nu stiu sa va spun, mergeti Dvs la centrul comercial unde ati depus, spUneti-le ca ati vorbit la Call centerul comercial etc.''
(scoasa un pic de pe sine) ''Bine, bine, dar nu-mi piteti spune CE lipseste, sa stiu cu ce ma duc, sa nu ma duc degeaba, ca stim cat de bine stam la carat acte cu roaba!''
''Aa, nu, n-am cum sa va spun, atat apare in sistem''
''Dati-mi nr de telefon de la centrul ala unde am depus, sa vorbesc sa-mi spuna ei''
''N-am decat un numae de la Casierie, nu va pot ajuta''
''???!!! Si sa ma duc pana acolo degeaba, NUMAI ca sa aflu ce lipseste?? Nu-i mai logic sa sun, sa ma duc pregatita?''
''ba da, dar nu va pot ajuta, imi pare rau''
''Pe site sunt numerele de la Centrele astea?''
''Nu, si pe site sunt tot cele de la casierie''
''!?!!!!!!!!!! Imi faceti in ciuda, sau ce? Nu credeti c-ar fi o idee buna sa puteti firniza nr astea?''
''Ba da, dar nu am cum''
''Nu, dom'le, ideea e sa dai mai departe sugestia mea, sa puneti pe siteul ala numere la care sa raspunda si personal tehnic!''
''Da, sigur ca da. Cu ce va mai pot...''
Clanc! Am dat cu telefonul de masina de spalat.
Si asa ma iau si ma duc pana la Centrul ala nenorocit, noroc ca e aproape.
Intru-n biroul cu tencuiala cazuta, plin de muste/tantari si, probabil, gandaci, caci cele doua functionare mai ardeau cate un dosar prin varii parti ale biroului, scoteau cate-un chiuit si se priveau cu subinteles.
''Fiti amabila, am o problema c-un aviz'', adresat peretilor. Kafkian, nu ma baga nimeni in seama. In sfarsit, una dintre cele doua, durdulie, cu ochii conturati si codati complice cu dermatograf albastru intens, cu parul scurt permanent (!!!) - chestie care-o facea cu vreo 16 ani mai in varsta - ma intrraba ce-as vrea (''O rezidenta permanenta-n Insulele Canare!''). Ii spun care-i baiul, imi cere numere si date, intra-n sistem, repeta de vreo 3 ori, intrebator, numele solicitantului si adresa amplasamentului, se apuca sa caute intr-un maldar de dosare, cauta, iese din birou, iar cauta, cauta, permanentul se mira din ce in ce, se pune iar in fata pepinierei de insecte si-mi spune, bosumflata, ca nu e dosaru'! Nu e nici la Silviu - care mi-l receptionase -, se consulta cu colega, cica sa intre pe ''istoric'', ofteaza trist si nedreptatit, cauta colega la istoric, dar nu gaseste nimic altceva decat aceeaai mentiune nefasta, ''informatii suplimentare''.
''Ce informatii?'', zic
''Nu stiu!'', imi raspunde abrupt si rugator. ''Inseamna ca dosarul e la centru - plin de centre, Enelu-asta, care mai de care mai explicite - si n-a ajuns inca la noi cu rezolutia, ce lipseste, dac-o fi vreun act expirat... Nu stiu!''
Ma ia oleac' de ameteala 'telectuala. ''Ca sa inteleg: colegii Dvs au nevoie de informatii suplimentare, dar nu spun clar care! In loc sa va trimita un mail, sa dea un telefon, sa scrie colo, in sistem, ce info le treba, va trimit dosarul inapoi, il completati si-l dati iar la centru!''
''Da!'' Fericita ca intelesesem? Obidita de ilustrarea verbala a eficientei sistemului?
''Bun, dati-mi un numar de telefon, sa sun sa alfu despre ce e vorba''
(framantand mobilu' dual sim intre degete) ''Mhmm, n-avem, n-avem numar sa sunati, adica... Flori, unde sa sune...?''
''N-are unde, nu e telefon aici'', si face un gest demonstrativ catre pereti.
''Cred ca nu ne-am inteles: n u p o t v e n i z i d e z i s a m a i n t e r e s e z d a c a a s o s i t d o s a r u l s i c e a c t e l i p s e s c !! P r e f e r s a a f l u t e l e f o n i c, m i-e m a i u s o r a s a''
''Aaa, pai nu! Ca va sunam noi cand vine, va spunem ce sa aduceti, ce mai trebuie...''
''Cum ma sunati, daca nu aveti telefon...?''
''Dam prin colegii din fata, ei se ocupa!''

N-am mai avut logica, rabdare, simt al absurdului, sa mai continui nebunia. Tencuiala cadea, mustele ma bazaiau precum Drosophila la otet, deja simteam impuind in poseta ceva umblatori.
Stiu, voi trai vesnica drama feminina: nu va suna!! Dar, voi trece peste printzipuri, demnitate si orgoliu si-l voi cauta eu pe aviz. Eu il vreau!!

duminică, 8 august 2010

Mame...?!

Din pacate, am inceput sa-l intarc pe Tudor. De cateva luni, palma mainii drepte mi-e amortita si anchilozata. Cand vine vorba de miscari de finete, sunt doua maini stangi: dreapta nu simte, stanga nu poate (textul asta il scriu si apoi il corectez de 3 ori, din cauza greselilor de le face dreapta pe tastatura!). Dupa tratamente usoare fara rezultat, dupa ce testele mi-au aratat ca si reactivitatea reflexelor la stimuli scade, dupa nu mai stiu cate indicatii ale neurologului, am zis sa-l iau si pe al care nu-mi da voie sa alaptez.
La asta se adauga si alte constrangeri circumstantiale, printre care faptul ca el se distreaza muscandu-ma...
El a reactionat neasteptat de bine si de firesc. O zi s-a smiorcait un pic, apoi s-a uitat lung, apoi a uitat si a inceput sa bea lapte din cutie din mana mea!
Mie mi-a fost greu, cam ca renuntarea la o dependenta, cu conotatiue poxitiva, sa zic asa. Mi se parea ca nu mai vrea sa ma ia de mana, ca nu ma mai baga-n seama, ca e suparat pe mine, voiam sa-l iau sa-l pun inapoi la san, seara cand adoarme fara mine, tot intunericul noptii se cuibareste-n sufletul meu... Nu pot descrie amalgamul de intrebari, sentimente de frustrare si vinovatie.

Cum eram cam lipiti unul de altul, ma vad cunoscutii fara el si ma intreaba ce se intampla. Eu nu dau detalii, insa my significant other nu se poate abtine sa nu spuna de ce nu e Tudor cu noi. La aflarea motivului, evident, intalnesc si reactii de genul:
"Ceeeaaa??? L-ai alaptat pana acum?? De ceee?? N-as alapta pana la varsta astaaa..."
Acuma, eu nu mi-as permite veci amin sa pun atare intrebari unei persoane, asupra unei decizii absolut personale si adanc intime. E problema fiecareia ce decide sa faca pentru copilul si cu copilul ei. Intrebarea cea mai vehementa vine din partea unei mame care, aparent, e o fata cu capul pe umeri: in jur de 30, plimbata, instruita etc. Insa pentru mine, ea si sotul ei, desi amici de lunga durata, sunt o continua dezamagire pentru mine. Primul copil are sute de jucarii, la 3 ani are ce alti copii nu au o viata intreaga, locuiesc intr-o casa ce frizeaza imensul, il sarbatoresc pe copil cu tort si invitati si petreceri pline de de toate.
Ea a  avut doua sarcini grele, cu contractii premature si stat in pat la ambii copii. Pe primul nu l-a alaptat deloc, pe cel de-al doilea, un pisoi incredibil de mic de o luna jumate, il alapteaza+completare. La primul s-a intors la birou la 5 luni ale copilului, pentru ca se plictisea acasa, nu mai putea. La 3 luni ale copilului pleca in Bahamas cu sotul, pentru 14 zile ("Stii ce bine face la moral, dupa atata stat in casa?? Lasati-l, frate, si duceti-va si voi pe undeva, ca copilul creste si fara voi!" - tatal copilului).
Ne-am dus in vizita la ei cu Tudor, de un an si doua luni, meniul fiind, evident, gratar. Nu se gandise nimeni ca dintii incipienti ai lui Tudor nu pot rupe fibrele musculare, fie ele si de pui, insa mama imi oferea cu generozitate... cremwursti. "Sunt de pui! D. mananca mereu, ii plac" (D. avand atunci 3 ani fara 3 luni). Am tacut, n-am zis nimic. Mi-a oferit si Danonino, si d-ala mananca D.
La ziua lui D., D si alti copii mai mici/mai mari c-un an decat el (deci 2-4 ani) erau serviti cu lejeritate cu mici si carnati pe gratar si mancau portii zdravene, ajutandu-se de lingura si manute, tort de ciocolata. Bun tort, cu blat fin si insiropat, glazurat cu nuci caramelizate!!
D. e uneori agresiv. Nu da jucariile, ii impinge pe alti copii, e un pic incapatanat. Dar e un copil blond, adorabil, peltic si tare simpatic: "Tu nu stii sa te plimbi cu asta. Da-te la o palte, eu stiu, ca sunt balbat" La ziua lui, s-a pomenit aruncand cu nisip in alt copilas. Urat, da, si periculos. Dar asta justifica faptul ca mama l-a zgalatait zdravan, a mimat trasul de urechiusa si o palma peste fundulet, totul insotit de chiraieli "De ce? De ce? Nu ti-e rusine? N-o sa mai vina niciodata copiii pe la tine?"
Iar bunica paterna, de colo: "Aaa, pai si eu il mai altoiesc si-l pedepsesc uneori mai dihai decat C (mama)" Replica la care eu asteptam reactii din partea pariintilor, indignare etc. Eu eram singura indignata.

Si cu toate cele de mai sus, eu nu mi-am permis decat sa spun ca noi nu suntem deloc adeptii mezelurilor ("Ei, da, nici noi nu prea..., asa, cand n-avem altceva la indemana), ca nu ne trebuie portie de tort pentru acasa (Tudor nu era cu noi) si sa intreb daca nu le e greu/mila (as fi zis "nu vi se usuca si mana, dupa sufletu-va uscat?") sa il certe asa pe D. "Eee, ti-e mila, cum sa nu-ti fie, da' tre' sa invete!" "Si... nu credeti ca poate invata si altfel?" "Am incercat, sa stii, da' intreab-o pe mama - bunica copilului - daca intelege de vorba buna! Noi nu prea stam mult cu el, da' ea stie si cand stam si noi, tot ne pune rabdarea la incercare")
Am mai stat jumatate de ora si am plecat catraniti acasa...

Si aceasta mama face ochii mari, mai s-o ia cu lesin, cand afla ca Tudor e intarcat abia la 16 luni... Nu ma mira ca nu priccepe. Nu pentru ca n-a alaptat decat o luna jumatate (si aia cu completare) in trei ani de cand are copii, ci pentru ca habar n-are de ce a facut copiii aia.

luni, 2 august 2010

Psihoza

Experienta care frizeaza psihoza: traiul la bloc.

Copilul meu e la mama. Eu ii fac de mancare, multe legume, multe seminte, multa mizerie care trebuie curatata. Cu apa. Ardeii copti ma frig la degete si trebuie scaldati, ca sa ii depilez. In apa. Pentru ca sunt 40 de grade in aer, mancarea trebuie racita. In apa.
La robinetul din bucatarie NU CURGE APA!! Nici rece, nici calda, nici picaturi, nici bolboroseli. Apa e-n concediu. Sau in greva, sau e taiata.
La baie, nici atat. Datorita fostului administrator de bloc, am centrala: el a furat banii platiti luna de luna de locatarii blocului, n-a platit utilitatile, RADET s-a suparat si nu ne-a mai dat apa calda pe gratis, a venit copilul, trebuia sa-i fac baie si cald in caasa, am pus centrala. Care centrala circula apa rece venita prin robinetul/sursa de la... BUCATARIE! Unde nu e apa.

Probabil ca are vreunul belele-n casa, probabil ca ii inoata televizorul, cu soacra calare pe el, in jurul lustrei, insa pe mine lipsa apei calde la 40 de grade in aer si vreo 200 la mine-n bucatarie ma face sa-mi doresc sa decolez intr-o lume paralela. Faptul ca imi spal singura palierul de 3 ori pe saptamana, ca dau in galbinare de cate ori ies pe casa scarii, faptul ca lunar se infunda ghena, faptul ca , ca si ca!!! Faptul ca, desi debransata de la RADET, am platit toooaaata iarna si RADET, si gaze, si electricitate pentru centrala, pentru ca administratia nu s-a sinchisit sa anunte firma aia de-mi tropaia lunar prin casa sa citeasca repartitoarele... Si tooot asa!!!

Mda, fostul administrator si-a facut o casa pe undeva prin jurul Bucurestilor, i-a luat fi-sii o masina si jura pe ochiul lui de sticla ca e de buna-credinta si va plati esalonat paguba, din pensia lui de pensionar anticipat pe caz de boala. Instanta-l crede, ca na, de buna-credinta a furat omu' banii, n-avea cu ce-si face casa, poti sa-l condamni ca vroia sa plece de la bloc? Uite ce scarbe se intampla la bloc.

Ma duc sa ma uit prin casa, poate-a ajuns la mine inundatia...