sâmbătă, 27 martie 2010

Clinica "de elita" cu reflexe comuniste

Mananc pizza si vecinul de deasupra ma acompaniaza cu bormasina. Sunt plina de sentimente nobile la adresa lui, mai ales ca acum o luna fugeam de-acasa de bormasina lui si, revenind azi, situatia e neschimbata. O, ba da, nu mai surubareste-n baie, ci-n bucatarie!
O luna grea. Am aflat ca bunica nu e nemuritoare. Si ca nu se va stinge repede, brusc, fara sa stim ce are, intr-o conditie fizica neverosimila pentru varsta ei.

Am mai aflat ca, pe bani, multi bani, poti fi tratat cu aceleasi reflexe ce se practica la Floreasca, Municipal si aiurea. Clinicile autoproclamate "de elita" se instaleaza in sedii cinic gandite sa incapa cat mai multi bani si cat mai putin confort, isi pavoazeaza intrarile cu sticla si te intampina cu receptionere brunete cu ochi verzi-albastri, care habar nu au despre ce implica mai concret procesele pentru care fac ele programari.
Dupa 24 de ore de post negru, doar cu apa si prafuri pregatitoare, te-ai astepta ca un varstnic de 81 de ani sa fie tratat cu mai multa deferenta, mai cu seama ca nu s-a dus cu mana-ntinsa la "clinica de elita", ci cu bani si cu 20 de minute inaintea orei la care era programat. Au trecut 25 de minute peste ora respectiva si medicul a gasit de cuviinta ca asteptarea a fost destula. A gasit, in egala masura, de cuviinta, sa se stropseasca la mama pentru ca analizele de sange erau parafate cu numele altui medic. Cel care le recomandase, de altfel, pentru ca dumnealui nu recomandase decat imagistica.
Si-a permis sa fie si sarcastic cu mama, sa-i ia peste picior decizia. M-as fi asteptat de la "noi suntem niste profesionisti, doamna" sa expuna situatia argumentat si stiintific si apoi sa se rezume la a respecta decizia clientului. Dar nu, e mai interesant sa fii sarcastic pe banii clientului.
La finalul procedurii, a expus diagnosticul in gura mare, in sala de asteptare, de fata cu alti vreo 10-12 pacienti si insotitori, plus cele doua receptionere yin-yang. Scurt, la obiect, latrator, uitandu-se pe pereti, in tejghea, in fisa de analiza, numai in ochii mei, sau ai mamei nu.
Eh, n-am luat-o personal, ca l-am auzit sfatuind operatii si diagnostice si altora alaturea de noi.
M-am gandit ca o "clinica de elita" doreste feedback permanent din partea clientilor, spre a-si imbunatati serviciile si am spus receptionerelor ce aveam pe suflet. Ma asteptam la (1) scuze, (2) promisiunea ca nu se va mai intampla etc. Am fost contrazisa, mi s-au dat argumente reprobabile si am primit tonuri si priviri iritate.
La finalul unei investigatii care presupune sedare partiala, as fi crezut ca pacientul/clientul este invitat sa-si revina intr-un salon ferit de priviri straine, pentru a fi protejat, dar si pentru a proteja eventualele sensibilitati ale celor ce se pregateau pentru examinare similara. Mhmm, nu, nici de data asta asteptarile mele n-au fost confirmate de realitate. Mi-au plantat-o pe bunica pe un scaun de birou, ametita si suferinda.
Am vrut s-o iau s-o duc acasa, dar nu, ca trebuie scoasa branula si nu e cabinet liber. Munca la foc continuu, ca tot se depasise cu mult timpul de asteptare, odata ce programarile se fac la jumatate de ora pentru un proces ce presupune sedare partiala si chiar site-ul "clinicii de elita" spune ca poate dura de la 20 pana la 45-60 de minute...

Clinica "de elita" este Proctoclinic, examinarea a costat 400 de lei. Daca, insa, aveti treaba cu dr Eliza Gangone, mergeti cu incredere. E adorabila.