vineri, 12 octombrie 2007

Am iesit din casa


Intr-o seara de vineri, intr-o incercare de 'Hen party' or smth similar. O prietena s-a facut mireasa (ca de maritat, s-a maritat acum ceva vreme) si a zis sa petrecem a night out. A ales ea Krishna, un bar - evident - oriental. Cum spuneam mai deunazi, eu am o retinere fata de Orientul Indepartat, dar o atractie cumva paradoxala fata de decorurile arabe, cu matasuri, taburete lenevinde si coloane care se unesc in curbe onctuoase.

Am crezut ca e vorba despre ceva puternic indian, insa e un amestec de Indie si Arabie, cu un elefant cu sani, trompa si solzi pictat pe un perete (infiorator in ochii mei), cu narghilele (nu ma atrage de nicio culoare sportul, nu stiu sa spun daca e bun sau nu), si cu divane si taburete. Divanele cu perne, un pic inconfortabile pentru spate, neavand o speteaza suficient de inalta. Taburetele informe, total inconfortabile, insa mai sunt si taburetele 'stabile', care sunt foarte 'simpatice'. Decorul mi-a placut mult, insa atmosfera e prea incarcata pentru gustul meu, pentru ca ard, in diverse locuri, betisoare din acelea aromatizante. Mie mi s-a parut ca mirosul de mi-a intrat in pantaloni e de tamaie; altii au zis ca nu, miroase bine.

Oricum, fetele de la bar sunt foarte simpatice si saritoare, cam depasite de situatie pe alocuri, insa amabile si gata sa gaseasc un locsor pe undeva pentru toata lumea.

Meniul nu stiu sa spun cum e. Eu n-am luat decat un Cosmopolitan si o limonada. Cu curacao; cred ca au o pasiune pentru curacao, cam bizara pentru India. Preturile, cam ca peste tot in centru, unde e oleaca mai rasarit. Si sunt atat de vaga pentru ca nu mai stiu sa va spun nici pretul limonadei, nici al Cosmopolitanului, chit ca nu ma imbatasem! Sa fi fost limonada 9 lei si Cosmo 13...? Tot ce e posibil.

Si am iesit acum doua seri cu prietena mea cea draga. Serile cu ea sunt mereu speciale, desi de data asta tete-a-tete-ul nostru a fost scurt, taiat de un purtator indarjit de cravata, nebautor de cafea, ca si mine (nu degeaba impartim acelasi Fervex).
Eu am ajuns dupa Adina si ea deja avea in fata o cana, nu, mai degraba castronel cu urechi, plin cu Mocha, o cafea buna-buna, in care adaugase caramel si spuma de lapte si... nu mai stiu ce, dar m-a convins sa-mi iau si eu una.
M-am dus cuminte la bar (caci servirea nu se prea face la mese) si m-am foit oleaca, cineva fiind inaintea mea. M-am uitat la sandvisuri – clasicele de acum si la noi triunghiuri cu mozzarella si nu mai stiu ce, sau pannini – si salata ’de vara’ (un soi de greceasca, eu am detectat branza si masline). Ambele mi s-au parut cam scumpe, 13 lei.
Mi-a venit randul sa comand si am vrut si eu o Mocha, am uitat de caramel, dar mi-am adaugat la lista o briosa de ciocolata. Mmmm, foarte buna. Sfaramicioasa si proaspata, cu o crema fina si intensa inuntru.
Mocha, insa, m-a umplut de regrete. Desi nu m-am incumetat la massimo, ca Adina, ci numai la un medio, n-am avut parte de ea, pentru ca am uitat sa spun ca vreau fara cofeina si cea de am luat-o era doldora! Deja ma vedeam facand ochii roata si oftand din greu si obosita inainte de a fi agitata. Am sorbit cateva lingurite si m-am concentrat pe briosa.
Intre timp, mi-a sosit si cravata, care a apreciat Mocha-caramel prin mai multe infiltrari botoase in can-stronul Adinei si mi-a dat ocazia sa incerc si briosa cu gem. Ei bine, luati ciocolata, gemul e artificial si cacaua absenta lasa aluatul un pic banal.
Mesele sunt micute, pentru ca si spatiul e zgarcit, pe axa centrala a Bucurestiului. Dar mie mi-a dat o senzatie de cafea si cafenea prietenoasa. Lumina e usoara, e amabila, nu e alba si terna ca la spital, nici absenta si obositoare ca in Irish kind of places.
A, da, si desi m-am dus sa comand la bar, comanda mi-a fost adusa la masa; si, desi mie mi-a fost adusa, cravatei mele nu :):).
Baia nu stiu cum e, ca nu mi-a dat prin cap sa fac un tur. Am auzit ca e frumos.
Ah, da, Mocha medio si briosa 16,9 lei, parca.
Si asta se intampla la Costa Coffee, vizavi de Pizza Hut Dorobanti, intre ASEul nou si ASEul vechi.