luni, 16 mai 2011

Suceala

Destul de des, mi-e dor de noi, de mine. Ma trezesc amintindu-mi a prost momente cu nimic speciale, dar de care mi-e dor numai pentru ca au trecut si pentru ca nu le mai traiesc. Momente de cand eram indragostita, momente de cand ramaneam insarcinata, sau nu eram casatorita, sau… Aiurea.


Stateam duminica dimineata si m-a podidit nostalgia de la un bec. Un bec cocotat la coltul casei. Mi-am adus aminte de o copilarie haaat! demult, cand am impodobit un pin inca pricajit din curte pe post de brad de iarna. Si ne-or fi inghetat si mainile, si picioarele, insa-mi aduc aminte numa’ de ochii infierbantati de podoabe si beteluri.

Ma uitam lung la magazia din lemn, fara nici o valoare artistic-muzeala, dar pe care eu o vedeam batoasa la Muzeul Satului. “Nu, tata, n-ar lua-o nimeni, o fi insemnand ceva pentru noi, da’…” Da’ altfel, e un morman de scanduri reconstituit de colo-colo pe pietre mari, imense, de rau. Cine si cum le-a adus acolo…

Ma pomenesc amintindu-mi cum se lungeau amiezile cu soare sticlos de iarna, cand Tudor lovea aerul cu piciorusele si numai noi doi, in casa aia mica si plina de usi. Ma induiosez stupid gandindu-ma la primele lui mese solide, la toamna de la Brasov (cateva zile, nu toamna-ntreaga!), cand il dadeam din brate-n brate.

Ma induioseaza aiurea casa scarilor urat mirositoare, cand ma duc sa ridic valurile de corespondenta. Ma induioseaza apartamentul desert, rascolit de noi, lasat in urma de impachetari intempestive si succesive, in buza Noului An. Mi-e mila de el, ca l-am parasit, desi nu de putine ori m-a scos din sarite, ca era plin de praf, ca era plin de usi, ca n-avea si ca nu facea!

Mi-e dor de obiecte nesemnificative si fara noima, mi-e dor de ele pentru ca ma gandesc la baiatul meu si la cum am ajuns aci.

Ma uit la mamici care au timp (?) sa faca poze, sa urce poze sa le arate tuturor, sa caute in continuare variante de purtat si hranit copiii si ma simt prost pentru patratelul meu restrans si repetabil.

Nu fac nimic; ridic din umeri in fiecare luni si astept cu infrigurare sambata. Sa gatesc, sa spal, sa ma supar pe una si pe alta, sa imi cada “musafiri” pe cap si eu sa ma bucur ca am bugetat masina de spalat vase in defavoarea saptamanii in Cipru. Si sa ies in curte duminica la 10 pm si sa ma bucur ca miroase frumos, a ‘demult”.

Traiesc mereu in alta parte, ma gandesc acasa cand sunt la birou si la la vacanta cand sunt acasa.

Vreau Regina-noptii.