miercuri, 27 octombrie 2010

Abuz cotidian

M-am dus la Plus azi. Cascam gura dupa un bax de apa si aud de undeva, din spate:
"Nesimtito! [...] Te ia mama dracului [...]" (probabil ca nu-mi aduc aminte propozitiile intermediare pentru ca am fost nu socata, socata e un cuvant moale si putin pentru ce am simtit)
Din reflex, m-am uitat in spate: o femeie tanara, tenul oaches de tot, se adresa unei fetite nu mai mare de 11 ani. Am inlemnit si mama si eu, dar nici noi, nici altcineva din magazin (dac-a mai observat altcineva) n-am avut curaj sa intervenim.
Cateva minute mai tarziu, printre rafturi, ma uit la fata: ochelari, un pic de strabism, imbracata cu o jacheta roz, relativ groasa, de toamna tarzie, pantaloni 3/4, sosete si tenisi, care lasau la vedere pielea goala a piciorului pret de vreo palma. Ma uit si la femeie, incaltata cu cizme. Par sa fi stins conflictul: fata impinge de caruciorul umplut cu vreo cateva baxuri de apa (cam ca atunci cand alimentezi o bodega de la coltul strazii), femeia insista s-o lase-n pace, dar pe un ton decent.
"Vroiam sa te ajut", aud in urma lor.
Ma uit si mai mult ma-ntreb decat ma uit.

luni, 25 octombrie 2010

Sila

Nu ma uit la TV, in afara de TLC mostly. Insa cand zappez, nu mai suport s-o vad pe Elena Udrea si sa vad lideri de sindicat care se agita ca sifoanele uitate-n debara! Elena Udrea ma umple de indignare (putin spus) pentru ca a alimentat misoginismul si-asa inflorescent in tara asta! L-a alimentat nu pentru ca e pur si simplu femeie, ci pentru ca e o femeie lipsita de decenta de a sta in biroul ei de om de afaceri, avocat, whatever she is, in loc sa vina sa se urce in pole-positionul unui minister pentru care e nevoie de mai mult de o claie blonda, un picior suplu si un un blog banal pentru a-l mana incolo sau incoace! In conditiile in care in tara asta femeile sunt sistematic mai prost promovate si mai prost platite, in conditiile in care majoritatea covarsitoare considera ca femeile sunt mai prost dotate pentru a conduce, pentru a planifica si coordona, Elena Udrea si Roberta Anastase ajung sa se maimutareasca si sa ruleze 'r'-urile si sa rotunjeasca "sh" cu mare importanta pe la jurnalele de stiri, de dragul de a-si vedea in reluare vitoanele si louboutinii preumblati pe la sedinte de partid!
Ma intrebam eu, asa, ce constiinta sa ai sa nu relizezi ca situatia e penibila, e jenanta fata de femeile care lupta pentru ele si organizatiile lor! De ce ma intreb, nu stiu, pentru ca ele nu au atata constiinta de sine, incat sa numere pana la 5 si sa respire adanc, apoi sa-si vada de trebile la care se pricep mai bine, indiferent care ar fi acelea!

Iar liderii de sindicat sunt niste domni carora le place sa se joace un pic de-a lupii moralisti, in conditiile in care sindicatul este, pentru multi, antecamera politichiei. Agita principii, povesti lacrimogene si invoca cifre uriase si iresponsabile ca sa justifice cotizatiile si expedientele plimbate de colo-colo! 

PS La Realitatea TV e invitata o doamna subofiter SPP care se exprima de-a dreptul jenant in limba romana. 

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Un baietel de 3 ani are nevoie de 2400 de lei pana marti!

Acum 5 minute am inchis usa. Am deschis-o dupa ce m-am uitat lung pe vizor si nu vedeam mare lucru. M-am trezit fata in fata cu un tanr care mi-ar fi putut fi coleg de scoala generala. Imbracat cu un hanorac, cu dintii sparti, probabil, in jocurile copilariei, o privire umila si trista, jenat ca ma deranjeaza, speriat ca i-as fi putut inchide morocanoasa usa. N-am auzit prea bine ce zicea si, jenata la randul meu, l-am rugat sa repete. "Blocul vecin, 150... baietelul nostru... 24 de milioane... operatie pe creier"
Aveam numai mult marunt cu mine (in obsesia mea de a nu supara taximetristii cerandu-le rest) si regret amarnic ca m-am pierdut in asa hal cu firea, auzind ca, pana la varsta asta, copilul a facut deja o operatie, iar acum e necesara inlocuirea dispozitivului prin care se elimina lichidul acumulat la nivelul creierului. Se duc in Germania, iar pana marti le mai trebuie 24 de milioane. Au incercat si la televiziuni, dar "au prea multe cazuri de prezentat, nu ne bagau pana marti". Baietelul a facut de curand 3 ani si in Germania au sansa de a inlocui dispozitivul actual cu unul care creste pe masura ce creste si pacientul, astfel ca nu mai trebuie operatii repetate.

Daca vreunul din cei ce trec accidental pe-aici ma cred pe cuvant ca am vazut un om trist, ingandurat, incercand sa spere, un om tanar si imbatranit, pot dona la Raiffeisen Bank, in contul RO29 RZBR 0000 0600 1155 4220, deschis pe numele Cojocari Georgiana.

Ieri am fost la Fisc, sa mai platesc ceva impozit majorat. Un deputat PD-L se maimutarea mandru la TV cum ca i-a venit 'mnealui ideea de a impozita nuntile, botezurile si chermezele, sa largeasca baza de impozitare. De ce nu si pomenile, ca si acolo se mai duce omu' c-un pachet de orez, de arpacas, de zahar?! Da' redeventele alea din exploatari de resurse naturale (de-alde Videanu) de cand nu s-or mai fi colectat?! Da' tigarile de se vand la greu sub nasul fiscului (oare nu merge nici un functionar de la Fisc cu metroul, nici unul nu-si face piata??)
Sunt sigura ca si oamenii astia or fi avut candva o nunta, un botez. Sa zicem ca primeau 10.000 de euro. Statul roman le-ar fi luat 16%, adica 1600 de euro. Le-ar fi dat inapoi banii astia, sa-si trateze copilul?! Pentru ce platesc eu impozit majorat, daca un copil de langa mine e trimis in Germania pentru operatie, pe banii parintilor lui??!!

Un an si jumatate



Si intoleranta la gluten. Nu degeaba e cel mai mic din curtea scolii si se minuneaza mame, bunici si bone de el: Ia uite, mama, ce mic e bebe si ce merge, cata ambitie are! 
Cand afla ca bebe e cu o luna, doua, trei mai mare decat al lor, sunt uimite, amuzate, magulite si mandre ca bebe e, de fapt, mai mic si ca al lor devine termenul pozitiv al comparatiei, fiind mai mare, mai bine facut si cu hainele la locul lor.

In aproape o luna, ne-au trimis mai intai la RMN, ca avea un nu st' ce la splina si cica sa eliminam cu totul riscul unei tumori (!), apoi am aflat ca are splina marita de la o anemie, apoi ca are anemie din cauza de intoleranta. Mda, am alergat 4 ore sa gasim o clinica sa faca RMN cu anestezie la copil de un an jumate, am ajuns la unii care gata sa ne programeze nu la RMN, ci la tomografie, ca la RMN - chipurile - tre' sa colaboreze, dom'le! Hmm, eu stiam ca taman la CT trebuie colaborare, ca doar am asistat la unul in luna aprilie... N-am facut nici una, nici alta, dr. Diana Stanescu de la Budimex s-a uitat la splina lui cu ecograful si ne-a spus ca n-are nimic, dar, ca sa fim noi siguri, sa-i mai facem inca una, in alta parte. O femeie onesta cu ea si cu noi.

Acuma, ii cumpar fainoase de la Medalim si Ki Life. S-a cam saturat (deja!) de atata regim lactat (fidea de orez cu lapte, mamaliga cu branza si smantana, gris cu lapte etc.) si am zis sa-i fac saratele, preferatele lui. M-a apucat 2 noaptea plimband aluatul ala in maini si nestiind ce sa-i fac. Mi se lipea de palme, nu se tinea adunat neam, imi venea sa-l arunc pe geam si sa ma iau dupa el! In cele din urma, l-am plasat in tava cu o seringa de ornat prajituri, dupa ce l-am inmuiat bine.

Din ianuarie, imi incep si jobul, part-time. Cum or fi ghicit oamenii astia de la birou ce-mi trebuie :D? Undeva pe finalul anului ne si mutam in casa noua, deci numa' buna ocazia de a mai pleca de-acasa fara sa am pe urme intrebarile iscoditoare ale noilor "vecini" :P. Dar nici sa stau tinuita intre peretii aia 9-10 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, jumatate (cel putin!) din timp gandindu-ma la chicotelile lui cand voi ajunge acasa. Deci, 3 zile pe saptamana e tocmai ce ne trebuie.