sâmbătă, 2 octombrie 2010

Un an si jumatate



Si intoleranta la gluten. Nu degeaba e cel mai mic din curtea scolii si se minuneaza mame, bunici si bone de el: Ia uite, mama, ce mic e bebe si ce merge, cata ambitie are! 
Cand afla ca bebe e cu o luna, doua, trei mai mare decat al lor, sunt uimite, amuzate, magulite si mandre ca bebe e, de fapt, mai mic si ca al lor devine termenul pozitiv al comparatiei, fiind mai mare, mai bine facut si cu hainele la locul lor.

In aproape o luna, ne-au trimis mai intai la RMN, ca avea un nu st' ce la splina si cica sa eliminam cu totul riscul unei tumori (!), apoi am aflat ca are splina marita de la o anemie, apoi ca are anemie din cauza de intoleranta. Mda, am alergat 4 ore sa gasim o clinica sa faca RMN cu anestezie la copil de un an jumate, am ajuns la unii care gata sa ne programeze nu la RMN, ci la tomografie, ca la RMN - chipurile - tre' sa colaboreze, dom'le! Hmm, eu stiam ca taman la CT trebuie colaborare, ca doar am asistat la unul in luna aprilie... N-am facut nici una, nici alta, dr. Diana Stanescu de la Budimex s-a uitat la splina lui cu ecograful si ne-a spus ca n-are nimic, dar, ca sa fim noi siguri, sa-i mai facem inca una, in alta parte. O femeie onesta cu ea si cu noi.

Acuma, ii cumpar fainoase de la Medalim si Ki Life. S-a cam saturat (deja!) de atata regim lactat (fidea de orez cu lapte, mamaliga cu branza si smantana, gris cu lapte etc.) si am zis sa-i fac saratele, preferatele lui. M-a apucat 2 noaptea plimband aluatul ala in maini si nestiind ce sa-i fac. Mi se lipea de palme, nu se tinea adunat neam, imi venea sa-l arunc pe geam si sa ma iau dupa el! In cele din urma, l-am plasat in tava cu o seringa de ornat prajituri, dupa ce l-am inmuiat bine.

Din ianuarie, imi incep si jobul, part-time. Cum or fi ghicit oamenii astia de la birou ce-mi trebuie :D? Undeva pe finalul anului ne si mutam in casa noua, deci numa' buna ocazia de a mai pleca de-acasa fara sa am pe urme intrebarile iscoditoare ale noilor "vecini" :P. Dar nici sa stau tinuita intre peretii aia 9-10 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, jumatate (cel putin!) din timp gandindu-ma la chicotelile lui cand voi ajunge acasa. Deci, 3 zile pe saptamana e tocmai ce ne trebuie.

Un comentariu:

  1. Se face el mare si voinic! Sanatate multa! Doamne ajuta sa nu mai aveti sperieturi d'astea "aruncate" de anumiti doctori carora putin le pasa ca tu nu mai dormi noptile din cauza unei "tumori" aduse asa aiurea in discutie...Si cu jobul, tot raul spre bine!

    RăspundețiȘtergere