Biscuiti din faina de orez, pentru bebelusi

Tudor e in faza in care ar trebui sa puna bazele unor deprinderi alimentare care sa-i asigure un trai sanatos, fara celulita, colacei, burta-n valuri si toti dintii pana haaaat, la nici nu vreau sa ma gandesc cati ani.
Numa' ca, desi ma stradui sa-l conving ca fructele fac bun si bine, are alta parere, ramane fixat pe lapte. Iaurt, cu tot cu imunitate si flora buna, nu e deloc interesant. Imi dreg, insa, credibilitatea cu supa-piure de legume, pe care o mananca multumit.
De curand, dupa ce acum cateva saptamani se uitase la rondelele din orez expandat ca la niste OZNuri neprietenoase, a gustat un biscuite din grau si l-a halit mintenas, acoperit de iaurt. Numa' ca graul asta are si gluten, pe care as fi vrut sa- mai aman. Asa ca, pe baza unei retete de biscuiti pt bebei din vremuri de demult, am fabricat niste biscuiti din faina de orez, pe care i-a mancat ascunsi in iaurt. Si, cum cautasem de facusem scurta la soarec asa o reteta, fara sa dau de ea, o pun aici, poate or cauta si altii, la vremea lor. As fi pus si poza, da' e mai greu de pe telefon. Oricum, ai mei au iesit amarati si totally unsexy, asa ca nu va descurajati! Purcedeti cu imcredere!
Scoateti din camara, sau dati fuga la ceva gen Plafar pentru: 12-16 linguri de supa faina de orez; 2 linguri fructoza (are capacitate de indulcire de doua mai mare decat zaharul); 1 lingura sirop din extract natural de afine (presat la rece, fara zahar, fara conservanti, nimic!); jumatate lingurita bicarbonat de sodiu (optional); jumatate limgurita scortisoara. Hai si la farma' pt doua linguri cereale orez pt bebei (pt aroma vanilata) si in portbagajul masinii pt 100-120 ml apa plata, sau lapte degresat, sau formula preparata si 2 linguri ulei.
Se amesteca toate de mai sus, incepand cu prafornitele si adaugand apoi lichidele, pana se face un aluat dubios ca textura si culoare (lipicios, nesolidar - vedeti Dvs., taman glutenul acela cu bocluc l-ar tine laolalta, gri-maroniu inchis, ptiiiuuu!), dar placut ca miros, gratie scortisoarei si vaniliei. Ramane si mirosul fainei, dar e surmontabil.
Eeii, aici ajunse (nu-i discriminare, da' nu prea-i vaz eu pe 'mnealor cu degetele minunate-n ast aluat), va veti intreba cum J*#@*#**§%* se intinde chestia, ca nu se tine! Pai, aia ii, ca nu se-ntinde! Se aduna! In guguloaie de aprox. ... Cat sa fie...? 3 cm diametru, care se modeleaza apoi sucindu-se intre palme (exact ca plastilina) in mici carnaciori pe care ii presati apoi cu un cutit cu lama lata, sau spatula, sa fie cat mai subtiri. Tineti minte sa pudrati cu faina mainile, spatula si suprafata pe care presati carnaciorii
Astfel storcositi, ii asezati in tava si ii coaceti in cuptor la 150-160 de grade pana credeti ca-s gata. Eu nu stiu cat au stat cu totul, ca am ametit si eu, si ei, cat i-am zapacit cu cronometrul ala!
Odata facuti, ii puteti pisa si adauga in iaurt, sau fructe. Dac-aveti curaj, le puteti da si-n manuta, in speranta ca ii roade. Dupa ce am vazut metodele de interventie in caz de inec alimentar pe care le sugereaza Nea Spock dupa ce a sugerat sa dau bebelui si alimente mai putin maruntite, eu ma limitez la morcovi si orice nu poate fi faramitat decat la cutit :D.
Hai diversificare!