joi, 6 septembrie 2007

La soie d'antan?

Imi aduc aminte de o rochie a bunicii, din matase neagra, cu boboci galbeni. Nu boboci de rata, ci boboci de flori, nu sti ce flori. Fara maneci, chimono, cum se spunea in copilaria noastra, incheiata cu 'mosi si babe' in fata, stransa pe corp pana-n talie, apoi ampla si generoasa. N-am vazut-o purtand aceasta rochie decat in pozele din tinerete, serioasa si apasata de multimea grijilor unei case 'grele', slaba si zvelta, cu cozile negre si dese curgandu-i pe umeri spre mijloc.
Rochia, insa, zacea uitata prin cuierul copilariei noastre. A fost transformata in doua fustite, pentru mine si Livia, croite simplu, fara amploare.

Astazi, mama si-a facut o esarfa din matasea de acum 50 de ani. A rezistat timpului, neglijata, uitata, imbracata in cele mai felurite timpuri, spalata, calcata, taiata si reasamblata. Bobocii sunt la fel de vii, negrul este la fel de lucios, firul la fel de suplu. E frumoasa, e eleganta, e 'altfel' decat esarfele de alearga zilnic toamna si primavara peste bulevarde, prin metrou, coboara energice din masini si se aseaza la birouri din PAL. Uneori, o fur. Insa uitandu-ma inapoi, nu voi avea niciodata abnegatia si altruismul bunicii mele, crescuta in respectul si grija indiscutabile si mai presus de orice fata de traditie, fata de batrani, fata de familie, fata de cei ce traiesc si muncesc alaturi.

Acum, zambeste cald si alb intre struguri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu