Ospitalitatea nuptiala la romani

Fusei la o nunta, vorba olteanului, acum ceva vreme. Eu nu-s nici pentru, nici "in contra" nuntilor. Daca ma distrez, imi plac, daca ma plictisesc, ma duc acasa.
La asta, intai am zis ca nu ma duc. Apoi, am zis ca orice ocazie sa iesim in binom e buna, mai ales ca aveam chef de o plimbare de seara pe sosele adormite, sa umblu pe tocuri, da' nu prea mult si sa ma zgaiesc la oameni fara sa par trilulilu.
Booon... Intai, am cam cotrobait dupa local, a carui adresa nu se regasea pe invitatia cu 8 pagini, plina de poze cu viitorii miri, surprinsi intr-o mica sceneta clasica pe tema "Frumoasa si Bestia"; presupun ca nu mai incapuse un amanunt atat de prozaic intr-un context liric. Cotrobai pe net, gasesc cu aproximatie locul, ajungem in zona, nu ne e foarte clar unde ar trebui sa mergem, asa ca domnul gatit intreaba la restaurant. Ne indruma mai jos, in parcare. Care parcare, ca portarul ne spune ca el n-a auzit de cand e sa fie un local cu numele de pe invitatie in zona lui de influenta. Inapoi la restaurant, ne lamuresc aia inca o data, ne strecuram pe o alee insesizabila la prima vedere si iaca-ne - nu-i asa - "in mijlocul distractiei", cum ar spune un Dumitru Graur al MC-ilor de nunti.
Mirele gaseste de cuvinta sa ma pupe cu toata transpiratia celor minim 12 ore petrecute in camasa-vesta-jujeu-haina alese de sotia sa si ne taraste la o masa, unde se pare ca uzurpam locurile altei familii, odata ce numele de pe cartonasele din fata noastra nu semanau cu cele din buletinele din buzunare, iar tacamurile erau injumatatite, ramasesera doar cele de peste si fel principal. Dupa zece minute mi-am dat seama ca si pestele isi daduse ososul sfarsit in gatlejurile comesenilor, timp in care noi ne uitam in sus, in barne, ca sa nu ne uitam in gurile pline dinaintea noastra. Dragut gest ca ospatarii imi ghicisera totala lipsa de pofta de mancare, nici n-au venit sa intrebe daca vrem peste, sau aperitiv.
Un alt gest de un ales bun-simt si rara sensibilitate a fost ideea DJului de a ne oferi spre ascultare pe Chirila si al sau "Perfect fara tine". La o nunta, unde oamenii se casatoresc si se iubesc si nu s-au despartit dupa niste ani impreuna si se respecta. Sau, cel putin asa credeam eu. Versurile alea, "Perfect (draga mea, draga mea)
Nu ma doare (draga mea, draga mea)
Piesa asta (draga mea, draga mea)
O cant in drum spre mare (draga mea, draga mea)

Te-am inselat..,
Ma declar vinovat
Am circumstante
Insa, am vrut si eu sa vad cum e sa fii barbat"

Se potriveau ca un os de peste intr-un gat insetat in contextul cu rochie alba, buchete, fluturasi si mamaici incantate sa-si vada nepotii ca se aseaza la casa lor. 

Si, fratilor, ce e conspiratia asta nebuna sa lasi invitatii la nunta sa se deshidrateze sever?! Adica, daca i-ai invitat, ti-ai dori sa danseze, sa dea bine in filmele alea pentru care iau imagini doi cameramani, nu? Dar, daca danseaza, transpira si li se face sete si vor sa bea apa, corect? Poate, da' nu le dai apa, decat daca si cand si cat vrea ospatarul, care tine sticla undeva, in stanga, in dreapta, sau in fundul salii si o aduce numai cand e pe cale sa se goleasca si, daca tot e s-o arunce, ti-o si rastoarna, absent, in pahar. Sau iti aduce un pahar de tarie plin ochi cu apa, dupa solicitari repetate. Si se vexeaza daca te ridici sa iti iei singura, in cazul neprevazut cand a lasat sticla pe undeva pe aproape.

Dar, cel mai mult si mai mult mi-a placut la salonul asta de la Iunion faptul ca, la o sala de 80-120 de capete, aveau fix o (1, UNA) toaleta pentru dame (pentru 'mnealor nu discut, n-am experimentat). Adica un vas de toaleta si o chiuveta, inchise intr-o sala de baie precedata de o antecamera. Adica, daca eu vreau sa-mi sterg o dara de rimel cu apa, trebuie sa tin la usa o fata care vrea pipi, numai pentru ca nu exista o chiuveta singura si separata de tucal! 

 Bine, astea le-am aflat, insa, dupa interactiunea mea prima si aproape singulara cu mireasa la a carei nunta eram INVITATA. Incepusem sa ma cam plictisesc, ma enervase zbieretul perfect al lui Chirila, dansasem putin si m-a lovit ca nu ma mai spalasem cam demultisor pe maini. Ma duc la baie, nesigura, caci nu era nici un indicator care sa semnaleze toaleta si nici o figura prietenoasa pe care s-o intreb.

Intru in incaperea de preceda cele doua toalete, pentru noi si pentru ei. De felul meu, sunt politicoasa si stresata sa nu deranjez pe ceilalti. Mireasa discuta cu o doamna trecuta in antecamera, mi-am cerut scuze si am trecut mai departe, spre ceea ce credeam ca e incaperea cu (minim 3) cabine de toaleta si (minim 3) chiuvete. 

"Si noi tot la toaleta stam, sa stii! Crezi ca stam aici de proaste?!", m-a repezit mireasa, de mi-a sunat ca un "Haaaalt!" nemtesc in ceafa. 

Am ramas holbata si fara piuit si am baiguit ceva despre "Eu credeam ca... inauntru... chiuveta, sa ma spal pe maini, nu stiam, imi cer scuze..."

"Si de ce mai stateam aici noi, daca puteam sa intram?! Crezi ca ne place sa stam asa, sau sa..."

N-am mai raspuns, am plecat ratutita si siderata si socata si tapana pe tocurile mele inalte, care-mi fac niste glezne subtiri si gambe luuuungi. M-am oprit afara, unde i-am sugerat mirelui meu de acum cinci ani ca e tarziu, ca a cantat cocosu' a doua oara si ca Ioanei ii cam dau maselele, deci zic sa ne facem bocceaua si sa ne prefacem ca ne pare rau ca plecam inainte de tortul cu care mireasa ne imbia generos din meniul imprimat. 

Oh, dar cat regret ca parasim atat de devreme minunata adunare! El ca el, se stie ca are treaba, dar mai ramai tu (adica eu), te mutam la masa noastra (adica a mirilor), ne distram blablabla. 

Zzzzvvvvjjjjjjjtttt!!! Stai asa, nu ma dadusi afara din baie adineauri, pe motiv ca ti-ai ales tu un local cretin, care are un tucal de pipi pentru minimum 40 de suflete zbantuite, dornice sa-si aranjeze zulufi, pudra, bretele si sa pipi??! Cum, Doamne, iarta-ma, sa ma distrez la o nunta unde mai ca mi se trag doua palme, pentru ca n-am stiut, n-am presupus, n-am ghicit ca avem o baie ca intr-o familie de trei persoane intr-un restaurant de 100 de bucati?! Cat de binevenita sa ma simt la o petrecere unde vi s-a parut normal sa inghesuiti patrusprezece persoane la o masa, noroc ca doua-trei lipseau si asa am reusit sa nu ne infigem furculitele in urechi, alegand mazarea de broccoli si cartoful de mamaliga?! Cat de dorit sa te simti la o nunta unde nici apa nu se da mai mult de 250 ml pe noapte si presupui ca ma numesc Dumitrache Cornel si Ana va multumim ca sunteti alaturi de noi si va dorim petrecere frumoasa, pasolna turbinka banetu'! 

Oamenii astia is pe bune? Ma intreb pentru ca prea au gasit localul meschin pe sufletul lor prost-zamislit si cu atat mai prost-crescut, o adunatura de barne drapate peste niste mese cand rotunde, cand rectangulare, deasupra carora trona un sef de sala cu mutra de sef de dormitor la Jilava.

Cum ziceam, nu-mi place sa deranjez si am zis s-o las sa-si cante netulburata triumful nuntii sale "perfeeeecte, toata lumea a dansat toata noaptea si s-a simtit ataaaat de bine, am avut nunta mult-visata, viitoare miresici" (don't ask, o trauma pe urma singurei tentative de a ma documenta pentru un local de botez).  Am plecat discret, zambind cu gura pana la urechi si dardaind in sandalele mele atat de chic!