Mai usor cu valoarea pe scari, stimabililor!

De cate ori n-am auzit noi, astia care ne-am trait parte din tinerete dupa "89, ca nu stim sa-i respectam pe ai mai varstnici decat noi. Ca le raspundem, sau ca avem indrazneala sa-i chestionam, sau sa-i ignoram in diverse chestiuni. Eu, una, am auzit-o de timpuriu, de la scoala.
Taica-miu, insa, a recunoscut mereu ca varsta n-are nici o legatura cu respectabilitatea. Varsta e o caracteristica inevitabila a organismului uman, care o dobandeste fara nici un efort. Respectul, insa, se construieste si se castiga.
Cumva, asta mi-a ramas si mie in cap. Iar zilele astea mi-am tot pus problema respectului fata de cei ajunsi dinaintea noastra. "Valoarea", "marele actor" si "omul de stiinta". Au profesiile in sine legatura cu calitatea caracteriala a individului? Faptul ca esti actor implica netam-nesam si o infailibilitate a calitatii tale umane? Calitatea de om de stiinta te scuteste de la a face potlogarii, de la a minti cu nerusinare si a te vaita ulterior de esecul justitiei romanesti...?
Acesti doi oameni fac parte aproximativ din aceeasi generatie si, la interval de doua-trei saptamani, ne ies dinainte, dupa o viata - chipurile - dedicata audientei, in moduri rusinoase. Unul, isterizat ca populatia indrazneste, in nerecunostinta ei, sa acuze tratamentul preferential, celalalt, dovedit ca umbla cu cea mai meschina fatarnicie. Cu tristete, dezamagire si revolta constat ca cei ce pretind respect si apreciere sunt complet in afara acestor notiuni si probabil ca sunt pe dinafara tocmai pentru ca nu sunt in stare sa le ofere, la randu-le. Daca iti respecti audienta, ii respecti inteligenta si nu incerci sa umbli cu manipulari ieftine, amestecand dreptul la viata cu "valoarea" (chestionabila a) muncii tale, nu apelezi la argumentele lacrimogene ale zambetelor inghetate in vremurile comuniste! Nu recurgi la lista paralela, ocolind tineri cu sanse mai bune, tocmai pentru ca, exact ca un privilegiat al regimului, nu suporti ideea ca lumea va trai bine-mersi si-n absenta matale!
Mi s-a spus ca oricine, in locul lui, ar fi procedat asa, s-ar fi agatat disperat de viata, facand orice se putea face! NU! Eu am cel putin un exemplu ca NU toti suntem asa, un exemplu imediat. Un exemplu, evident, anonim, ca incep sa cred ca anonimilor, desi nu lasa nimic posteritatii, le e mult mai usor sa isi inchipuie lumea fara ei, spre deosebire de "valori", care nu ne pot lasa asa, singuri si neconsolati in urma lor. Nuuuu, trebuie sa lase si un scandal murdar in urma, sa nu-si aminteasca lumea de ei "curat".
Revenind, pentru cine sa am respect...? Si de ce...?