Pana sa se deschida aia de la AFI (nu stiu niciodata daca a, f, i sunt majuscule, sau numai a e majuscula; in fine), URAM sa merg sa spal masina! Pe cat de obsedata sunt cu spalatul pe jos prin casa, cu proliferarea microbilor de pe sandale pe covoare si in gura copiilor, pe atat de mizera puteam sa las masina - 20 de bidoane goale de apa imprastiate peste tot, ambalaje de bomboane (d-aia n-o sa ajung niciodata ca Maria Kang aia, ca-mi place orice e din galaxia ZAHAR!!), CDuri aruncate pe scaunul din dreapta, haine adunate de la curatatorie, cutii goale de pantofi, fructe si tot asa mai departe. Ma rog, cele de mai sus nu se intamplau toate chiar deodata, dar treba sa recumosc ca, in premiera in viata mea, am incercat zilele trecute sa fac vin in masina: un ciorchine de struguri tamaiosi a picat din punga si, pret de vreo doua drumuri totalizand vreo... 19 km, un bidon de 5 litri de apa Bucovina i-a storcosit bine-bine-bine de tot in portbagaj. Mda.
Cum spuneam, sila mi-era si sa vad praful ca se aduna, dar si sa ma tarai pana la coltul strazii s-o spal. De cand stam la casa, vara, mi s-a intamplat de mai multe ori s-o spal eu. Si asta, pentru ca ma tine un sentiment absolut ciudat sa interactionez cu baietii aia de la spalatorii. Pentru ca toti sunt niste smecherasi. Pentru ca orice implica un tarif neoficial si dubios ma baga-n ceata si ma streseaza. Pentru ca staaaaiii, nenica, o ora-doua p-acolo si n-ai ce face. Sa merg cu o carte, wtf, si-asa ma simt ciudat de tapana acolo, as fi cu atat mai tapana! Telefonu' cat sa-l frichin, sa nu par o pitipoanca cu taciscring? Conversatie cu cine sa leg, ca oricum nu e genul meu? Cu baiatu' care incaseaza, care intotdeauna are un licar de fost-libidinos in ochi, daca e la prima tinerete, sau de sef de cariera, daca e trecut?
Ma rog, situatia e cam ca-n lift, numai ca se prelungeste.
Apoi, mor de placere cand indivizii aia cu salopete si gumari remarca arogant, superior si usor ironic "na-i mai-i spalato c-am demulta vreme no." (Pentru autenticitatea conversatiei). Ma apuca o frenezie instant, asa, simtind infratirea proletara dintre noi, persoana aia a doua singular e incununarea tuturor asteptarilor mele in materie de relatii sociale! Oau, uite, increzuta de mine reuseste sa transmita abordabilitate tipului de la spalatorie! Acuma, fie pentru ca am fata asta de-ti vine sa-mi zici sa nu deschid strainilor, cand ma lasi singura-n casa, fie pentru ca asa sunt ei, sociabili, nici macar o data nu mi s-a intamplat sa "dumneavoastra". Ba, am experimentat si agatamente! Yeps, il aveam si pe Tudor si pe scaunul lui in masina cand am avut placerea.
Atitudinea aia de "uite femeea cu masina i-a sa vezi ce praf o face cand o scuate la interior", aia-mi place si ea mult de tot. Privirea aia hulpava de femei proaste la volan, proaste in general, c-asa e barbatul roman educat sa stie, ca femeia e jumate dintr-un barbat si n-are rost sa discuti cu ea cum ai discuta cu "sefu".
Si sentimentul de neajuns, cand plec de acolo si constat nemultumita ca in buzunare, sau pe consola centrala nici nu i-a dat prin cap sa curete si, facand socoteala, brusc, imi iese bacsisul cu minus pentru mine.
Iar azi, in mare graba, m-am repezit la colt, zic, "n-oi muri din atata lucru!" (Chit ca, inainte sa-mi fac vant, m-am gandit chiar sa pierd doua ore mergand la Afi, sau sa n-o mai spal deloc, sa iau un taxi maine, sau sa ii sugerez sotului sa duca si el gunoiu', sau, macar sa ducem gunoaiele impreuna :D) Dreptu-i ca n-am murit, masina a incaput pe mana exceptiei, un barbat mai in varsta, serios si muncitor. Si scutita fiind eu de pericolul agatamentelor, am facut nitica observatie directa. Multi clientii cu masini din astea cu motoare mari, atat de mari ca n-au loc sa le inmatriculeze p-aci, prin tara, asa ca trec putin in Bulgaria. Ii adaugam si pe excentricii masochisti, sau nostalgici, care tin mortis sa aiba volanul pe dreapta intr-o tara non-Commonwealth. Vin, rand pe rand, se saluta cu toti "baetii", dau mana mandri cu ceea ce mi se pare mie ca e vreun tartor mai sus de casier, isi infoaie costumele sport lucrate
Dupa care isi aprind tigari, aia care fumeaza, si se pun la o discutie scurta, concentrata, importanta, despre ce si cum. Apoi se apuca de treaba, in sfarsit!
D-aia, imi place s-o spal in templul consumerismului, sursa pierzaniei de banet! Nu trebuie sa stau acolo, nu trebuie sa rerin observatii ironice despre starea masinii mele, nici sa simti privirile flamande dup-o zgarietura in parcare atintite spre mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu