Dreptul la cezariana

Acum un an eram foarte insarcinata. Mai aveam cam doua luni pana sa nasc, insa ma simteam total neconfortabil cu mine, cu forma mea, cine ma intreba ce fac primea raspunsul "Incerc sa nu ma rostogolesc".

Incepeam deja sa-mi imi pun cele doua miliarde trei sute optzeci sase de mii de intrebari si sa ma tem. Sa ma tem pentru ca:

bebe nu va avea o camera a lui decat dupa ce va fi implinit un an si cartile zic sa... (OK, nici n-am citit eu prea multe carti si, alea pe care le-am citit erau din categoria "asa da/asa nu", nu din cea "faci cum simti")

o sa ma doara! mama, ce-o sa ma mai doara!

n-o sa pot alapta (nu ma concepeam in ruptul capului alaptand)

o sa raman cu +12 kg toata viata (eu deja fusesem cam burticoasa toata viata)

o sa-i fac ceva copilului (fizic si/sau psihic), o sa-i rup o mana, un picior, un deget, o sa-l traumatizez cu te miri ce.

Evident, nu traiam toate spaimele astea in acelasi timp si nici permanent, da' ma mai picnea si pe mine, asa, din cand in cand. Evident, nici o carte si nici un curs despre cum-sa-fii-parinte si cum-sa-respiri-sa-reduci-durerile nu te poate convinge ca vei avea totul sub control si poti sa participi la TOATE cursurile posibile despre nastere si copii mici, ca nu vei avea totul sub control si nu vei controla durerile, mai ales daca esti la prima nastere. Si, chiar daca le diminuezi, toti iti vor parea monstruoase. Si cand zic "monstruoase", ma refer, asa, cam la a milioana parte din ce-am simtit.

Si cand te gandesti ca plecasem cu sange rece de acasa, ba, ma dusesem sa-mi iau si ramas-bun de la vecini, cu "lista" in cap, ce sa iau, ce sa nu iau, sa nu sun prea devreme la doctorita, ca ma simt bine. Si m-am simtit eu bine pana am inceput sa ma simt rau! Iar una dintre asistente, blanda, imi spunea "si te vei simti si mai rau" si ma consola ca sunt o pacienta foarte docila, altele cica le-ar fi muscat pe-acolo, prin sala de travaliu. Eu nu mai aveam putere sa musc. Mi-era teama si sa clipesc, si sa respir, si sa gandesc! Un timp, am incercat diverse strategii care-mi dadeau impresia, cam pentru trei minute, ca e mai bine, ca pot sa controlez (sa respir sacadat, sa ma plimb, sa scot capul pe geam, la aer) durerea. La urmatoarea contractie, se prabusea strategia mea, cu mare si rasunator succes si ma cuprindea aceeasi senzatie, de credeam ca imi dau duhul la fiecare minut. 

Nu mi l-am, dat, traiesc si azi, cu o mogaldeata de 10 luni misunand printre picioarele mele. Insa, in momentele alea, uitam de mine, uitam care e scopul si finalul acelor dureri, uitam cine ma facuse si ce facusem eu sa ajung acolo, simteam cu toata fiinta mea ca totul in jur e durere, ca pe toti ne doare asa, ca nu se va mai termina. Niciodata!

Eu mai vreau un copil si voi naste tot natural, pe cat posibil, evident. Pentru ca, in continuare, am oroare de ideea de a fi taiata de un cutit, ma sperie rau ideea de anestezie, sa nu stiu de mine (singurul meu contact cu chirurgia e o operatie la un deget, la care m-am uitat cu mare curiozitate). Pentru ca, intre timp, am mai citit si despre efectele anesteziei asupra fatului si, desi Tudor era cel mai umflat si mai vanat si mai urat dintre toti bebelusii de stateau precum ouale in cartoane, la hypermarket, e si azi un baietel curajos, cum a fost si in ziua nasterii lui.

Si, peste toate, am avut si exemplul a doua fete suferinde tare in urma cezarienelor pe care le suportasera.

Insa, cu toate astea, nu inteleg de unde atata inversunare din partea unora in a anatemiza cezarienele. Mai exact, pe femeile care aleg cezariana. Cred ca un asemenea act si o asemenea daruire, de a naste un copil nu mai lasa loc de judecati, condamnari si verdicte. Sub orice aspect al existentei noastre glorificam ideea de a opta, ni se umple gura si mintea cand sfatuim pe altii "faci cum crezi ca e mai bine", marketingul, dar si dezvoltarea personala abunda de sloganul "alege", femeilor li se da iluzia, in ultimele decenii, ca sunt stapane pe viata lor si au libertatea (?!) de a alege.

 Si atunci...? Intr-o lume in care aspectul exterior e tinta oricarei publicitati, in care ni se bate toba si moneda pe a arata bine si a ne simti bine, intr-o lume exclusiv epicureica si egocentrica, o femeie trece, pe parcursul a noua luni, prin toate schimbarile posibile. I se deformeaza talia, urmeaza sa traiasca schimbarea vietii ei, sa-si ia o responsabilitate uriasa, o perioada de mari renuntari. [Nu discut aici cealalta fata a sarcinii si nasterii, existenta minunata si relatia de nedescris cu un ghem de om etc etc] Si, cum se intampla in multe cazuri, sa faca fata acestor schimbari de una singura, pentru ca sotul, de, e barbat, ei nu stiu/nu inteleg/asa sunt ei. 

Si, apoi, descarcarea acumularii petrecute in cele noua luni! Ce-a crescut/schimbat in noua luni, se termina brusc, in cateva ore! Sau o zi, sau doua, pentru cele mai lipsite de noroc. Si sunt situatii in care travaliul dureaza 24 de ore si tot la cezariana se ajunge, sau medicul iti face minunata surpriza de a nu aparea la 11 noaptea, sau, in sala de travaliu ai parte de niste asistente ce aduc mai degraba cu gardienii de la Buchenwald, sau, pur si simplu, DOARE!!! Doare cum nimeni, niciodata, n-a spus ca poate sa doara!

Ei bine, in conditiile astea, eu cred ca orice femeie are dreptul, ba nu, nu dreptul, are NATURA de a alege cum sa nasca, fara sa inatmpine aratatoare, sau comentarii, sau argumente. Singurul valabil mi se pare cel referitor la efectele cezarienei asupra copilului. Insa, restul, mi se par superflue in raport cu ce traieste ea. Se recupereaza mai greu? Treaba ei, ea se recupereaza, nu apeleaza la ajutorul celor ce o blameaza! E artificial? Da' ce nu e zilele astea? Mancam carne artificiala, legume crescute in vata minerala, purtam acril si vinil de ani de zile, si ne purtam in asa fel incat sa ascundem cat mai bine naturaletea. 

Aa, costa mult statul? Anestezie si timpul medicului si medicatia? [Pun in paranteza faptul ca multe fete care fac cezariana isi aduc de acasa calmante si vitamine] Exemplul personal: contribui de aproape 6 ani la sistemul public de asigurari de sanatate. Serviciile care imi sunt returnate constau in adeverinte (ca sunt apta sa fac specializare, ca sunt apta sa ma marit). Analize fac la Medsana, controale tot acolo (angajatorul meu contribuie de doua ori la sanatatea angajatilor lui: o data, la stat, a doua, la Medsana. Si mai contribui si eu, cand merg la cabinetul ginecologului meu. Un om, trei sisteme). Sora-mea, idem. Am nascut natural, tot ce am primit a fost o injectie cu Mialgin. Dupa 5 ani de contributie (anul trecut, cand am nascut), in care nu am utilizat NICI UN serviciu public de sanatate, nu se acopereau costurile unei cezariene...???

Ei, da, toata polologhia asta e ca sa spun: desi am nascut natural si vreau s-o mai fac o data, nimeni nu are dreptul sa-i spuna unei femei sa nasca altminteri decat alege! Nu, pentru ca nici eu, nici medicul, nici mama, nici sotul, nici colega, nici prietena, nici matusa si nici tooooti binevoitorii lumii nu stiu ce simte, ce vrea, ce spaime are! Sarcina si nasterea sunt situatii indescriptibile pentru orice femeie si de neinteles pentru barbati. Nimeni nu are dreptul, caderea, sau chemarea sa se amestece in decizia femeii de a face sau nu cezariana!