Bunastarea masculina la 30 de ani

Am senzatia ca, printre barbatii de varsta celei pe care o impartasesc (in jur de 30), umbla curentul “vreau sa dau burta jos”. Proaspetele mame ale copiilor lor, mai putin proaspetele lor sotii sunt slabe; burtile insarcinate s-au retras in alergatura dupa plozi, alergatura dupa aspirator si lungile plimbari in parc. Pe unele le mai slabeste si efortul de a raspunde acelorasi intrebari imposibile, fie ca-s “de ce-uri” legate de culoarea noptii, sau afirmatii stanjenitoare fata de mustatile si formele necunoscutilor din jur.

Pe barbatii nostri nu-i slabeste nimic. Fie ca alearga ca al meu, cat sunt ziua si noaptea de lungi, fie ca lancezesc dinaintea unui monitor cu ochii pe ceas, sa se faca ora reglementara pentru “shut down”, toti isi misca formele nu pe propriile picioare, ci pe 4 roti.

Si toti se feresc de alergatura traditionala pentru si prin casa. Acum 70 de ani, buncii nostri angajau mesteri zidari si munceau cot la cot cu ei sa-si ridice case. Ai nostri angajeaza tot ce poate fi angajat, numa’ sa nu faca ei eforturile in cauza. Cumpara tot ce poate fi cumparat, ca ei sa nu fie deranjati.

Scrie cineva drag de tot ca barbatii nu spala vasele. Nu spala vasele, nu pun aspiratorul, nu coc vinete, nu fac supite si pilafior pentru ai mici si, in general, prefera sa plateasca pe cineva sa faca tot ce poate sa insemne o mana de ajutor din partea lor la cele ale casei. Nu ma plang din partea asta, ca ajutor am sad au si altora (paradoxul e ca, daca tot nu mai calc camasi, trebuie sa umblu prin toata casa sa le identific pozitia “in sistem”, sa le strang; camasi, sau orice alte obiecte, vestimentare sau nu).

Apoi, vine un weekend cand au ceva timp liber. Se pun pe telefoane cu alti tati, in aceeasi oala, pardon, sa nu lezam sensibilitati! situatie si-i invita in curte. Ailalti, pe drum, arunca-n portbagaj, pe langa sotie si copil, mici si costite. Un altul arunca vreo cateva baxuri de bere. Al treilea vine cu aperitivul, seminte, alune si fistic, de-astea sanatoase la minerale si in calorii.

La fata locului, il gasesc p-al mai tanar si mai tras prin inel, sa munceasca pentru ei, sa puie de foc, sa sufle si sa perpeleasca proviziile pe gratar. In timp ce toti ii trag cu bere, iar sotiile trag care incotro, dupa replicile misunatoare ale tatilor.

Apoi, urmeaza circuitul firesc al proteinei in natura – din raftul supermarketului, pe metalul incins si de pe metalul incins, in burta generoasa, insotit de o dusca sanatoasa de bule alcoolizate (ca-s bule de bere, sau de spritz, tot bule se cheama ca sunt).

Daca nevasta nu frecventeaza orele lungi de birou, a trantit si o tarta care merge numa’ bine la desert, ingrosand caloriile proteinelor cu ceva calorii din glucide.

Se mai aduna din cand in cand sa suie la munte. Nu mai suie cum suiau cand erau tineri, intai in tren si apoi saltat, catre creste, usor, la picior. Urca saltati de suspensiile 4x4. Si nu-si petrec numai o noapte rapida, scurta si rece la cabana. Nuu, petrec vreo doua nopti intregi (asta, daca ai noroc, ca mine, si ai parte de-un weekend “prelungit”) la pensiune, mutandu-se de la soare la racoare, de pe terasa in balansoar si din balansoar la un eventual biliard. Sugestia unei plimbari mai piezise produce ameteli si false temeri de ursi.

Si uite-asa, burta capitalista a bunastarii creste pe nesimtite. Si ei iau masuri. Nu mai mananca paine. Mananca fructe. Din cele mai dulci, sa suplineasca proteinele. Isi propun de vreo 20 de ori pe an sa mearga la sala, sau la fotbal, sau la clubul de inot, sa dea burta jos. Isi promit ca soldanele se vor evapora si burtile se vor compacta, deodata cu rasaritul unor frumoase “tablettes chocolat” (ma rog, fiind vorba de exemplare din emisfera Nordica, “tablettes chocolat blanc” :-)).

Dar, pana atunci, se duc sa ia paine de la colt fara sa uite cheile de la 4x4, sau 2x2. Nu de alta, da’ te miri cum ii pisca vreun costeliv de caine la jumatatea drumului :D.

Miscarea e impresionanta numa' daca se manifesta sub forma unor activitati tipic barbatesti si tipic moderne. Un modest pas pe jos, un necostisitor umblat sub clar de luna si de munte nu e suficient, dom'le, nu starneste suficienta adrenalina si aprobari zgomotoase.

Ma intreb, ce-i mana? Imaginea de sine, deformata, vezi bine, de ani, sau imaginea reflectata-n ochii altora? Nostalgia dupa vremile tineretii, cand se simteau in forma si in carti? Eu il iubesc asa cum e, fara tablettes si grizonat de timpuriu. Si ma distreaza la nesfarsit cand nu mananca paine, dar mananca telemea cu incredere, habar n-are ca smantana 25% nu e dietetica si se mira ca nu-i recomandat sa mananci alune cand bei bere.