marți, 15 martie 2011

Ratusca cea urata

Sora-mea e feminista. Feminsmul asta e un fel de lepra moderna, sau un soi de dracu’ gol. Daca spui ca esti feminista, interlocutorul se simte obligat sa schiteze o grimasa scarbita si regreta adanc momentul in care a acceptat sa te re/vada.
La intrebarea “Sunteti feminista?” multe femei aleg sa raspunda c-o epxresie a la Stela Popescu, insotita de un zambet ghiduso-tzatzesc: “Prefer sa spun despre mine ca sunt feminina, nu feminista”
De ce? Probabil ideea se explica prin doua categorii de motive. Unul ar fi acela ca, in mentalul comun, feminista e una cu o singura spranceana rasfranta deasupra ambilor ochi, o zdrahoanca de femeie gata de harta oricand, care n-a fost niciodata interesata de produse elementare de ingirjire personala (vezi ceara pentru epilat, sau sampon), femei care prefera dragostea altor femei, uscate pe dinauntru, secate de sentimente, progesteron si estrogen, ergo de dorinta, posibilitatea si capacitatea de a face copii. Femei incaltate-n ghete butucanoase si infasurate-n panza de sac din cea mai fina, condusa de niste principii cel putin bizare (si periculoase).
Interlocutorul uneia de se declara feminista nu stie daca sa se lase umflat de ras, sau daca sa isi ia repede talpasita. Se simte, probabil, cam cum ma simt eu cand dau peste unul de-mi marturiseste ca a citit mult si documentat foarte despre originea reala a speciei umane – evident, subiectul cu placutele summeriene, extraterestrii si atmosfera aurita.
Femeile puse dinaintea unei feministe se grabesc a ridica din sprancene, zambind olecuta superior, olecuta neincrezatoare (“Hai, ma, ce-ti veni?”) Se simt stanjenite in fata unei asemenea afirmatii, uitand ca feminismul nu e un current in moda, sau in ingrijire personala, uitand ca e mai mult decat o suma de principii, fiind insasi sursa statutului pe care aceste femei adanc feminine, dar complet non-feministe il abordeaza si il exerseaza astazi. Feminismul inseamna dreptul de a respire pe cont propriu al oricarei femei contemporane, inseamna dreptul de a alege pe cine sa iubesti, dreptul de a iesi cu un barbat la  o cafea fara sa-ti numere mama/sora mai mare/guvernanta inghititurile, dreptul de a nu muri de plictiseala brodand, dreptul de a castiga bani si independenta financiara. Feminismul inseamna dreptul de a nu face copii, sau de a-I face cand ti se nazare, sau de a-I avorta, sau de a-I impiedica sa apara prin folosirea antinconceptionalelor. Feminismul este dreptul de a te razgandi si divorta de un barbat pe care altfel ai fi fost condamnata sa-l suporti o eternitate.  Feminismul (ha!) a permis femeilor sa urce sa sofeze, femei care, din spatele volanului, se uita de sus si cu enervare maxima la con-generele lor care incurca circulatia de zapacite ce-s! Le-a dat dreptul sa scrie, sa ofteze, sa se revolte. Si sa spuna candid ca ele-s feminine, nu feminist. Ce naiba!
Feminismul inseamna salvarea unei vieti, cand sotul devine o amenintare la adresa vietii sotiei lui. Feminismul inseamna drept de vot, concediu de maternitate si ingrijire a copilului, inseamna custodia unui copil la divort.
Al doilea set de motive tin, probabil,de curentul never-ending al literaturii self-help. Pe principiul “Daca pe mine nu ma afecteaza, inseamna ca nu exista”, sau “Viata e asa cum ti-o faci, vrei sa fii trist, cauti tristete, vrei sa fii optimist, gasesti mult roz dinainte-ti”. Sunt multi care nu vad nici saracie, nici teama, nici boala, nici mizerie din simplul motiv ca au un nivel de bunastare care sa le permita sa umble in masina, sa nu vada cersetorii din metrou sis a-I enerveze cand ii vad la 200 m de intrarea-n restaurant. Sunt altii care se inched in bula lor de fericire nerecunoscatoare si dau lectii din inaltul ei, caci, daca boala ii loveste, au bani sa se trateze, daca le lipseste ceva, au card sa cumpere. Si apoi servesc lectii de guru al filosofiei existentei linistite, pe principiul orbului gainilor la suferintele semenilor.
Iar suferinta semenilor inseamna multele, ingrozitor de multele femei care se trec in copii multi, soti abuzivi, albia cu rufe si ziua-lumina de robotit in gospodarie. Suferinta semenilor inseamna agresiuni sexuale, care merg de la a arunca vorbe scarboase si a pipai scarbos femeile-n tramvai (mizand pe jena lor de a reactiona) pana la a le viola si a le spune apoi, in fata, ca ele si-au dorit-o. Lipsa de recunostinta se arata acolo unde o mama care a luptat o viata pentru familia ei e distrusa incet, dar sigur de un sot alcoolic, iar fiica ii inchide telefonul, afland ca s-a plans rudelor. Feminismul inca mai lupta surd ca femeile sa primeasca aceleasi beneficii u barnatioi pentru acelasi efort si aceleasi rezultate ca ale barbatilor. Pentru ca, in medie, in Franta, de exemplu, la competente si performante egale, femeile sunt platite cu 25% mai putin decat barbatii. Feminismul inca se mai bate ca femeile sa nu mai fie intrebate la interviuri daca au de gand sa aiba copii “in urmatoarea perioada de timp”. Iar aceasta perioada poate sa insemna – nu-I asa? – orice: de la 6 luni, la 15 ani. In cazul meu, cel putin, angajatorul nu m-a intrebat daca am de gand sa am copil, ci mi-a spus de-a dreptul ca pana in 2010 n-ar trebui sa visez la asa ceva.
Feminismul e curentul ala absolute indecent care a permis femeii sa vorbeasca, sa ceara, sa vrea! Feminismul e o reactie la lipsa de firesc din societate, lipsa care a permis atata vreme ca femeile sa fie un soi de finite umane de rang inferior.
Iar cel mai trist in aceasta poveste este felul cum femeile de azi se lapada de ceea ce le-a adus unde sunt. Aspecte absolute indispensabile si banale a existentei feminine (sic!) de azi isi au sursa in feminismul asta atat de dispretuit si neinteles. Pe undeva, e ca atunci cand iti e rusine cu parintii tai, care nu mai aud, nu mai vad bine si nu mai tin pasul cu viata ta, desi ei sunt cei care ti-au dat toate premisele sa ajungi ca, la un moment dat, sa te rusinezi de ei.
Iar ceea ce ignora astazi cei ce ridica din spranceana la auzul mult-temutului cuvant este faptul ca feminismul nu e – spre deosebire de perceptia unora – intepenit in timp si stereotipii. Feminstele au soti si copii, unele. Nu, au, in schimb, par pe picioare si mustata. Au inima si sentimente, gatesc si poate calca rufe. Au, mai ales, MULT CURAJ, curajul de a vedea, simti si recunoaste ca lucrurile sunt departe de a fi cum trebuie. Au curajul de a simti nedreptatile si de a empatiza cu obiectele acestora. Au curajul de a-si asuma conditia de militant intr-o vreme in care a iti sustine opiniile a devenit derizoriu. Au curajul de a fi dezamagite si de a o lua de la capat. Si au curajul de a infrunta tristeti peste tristeti care, in mod parsiv, sunt generate de alte femei, cele care ar trebui sa simta ele insele similar, insa fug rusinate de feminism ca si cum ar fi o pareche de tarlici din colectia a vechea.

4 comentarii:

  1. Nimeni nu se fereste de feminism, ci de extreme. Adeptele fanatice (care nu-s putine) au idei cel putin la fel de imbecile (reductibile la gen) ca si misoginii de-acu' doua veacuri. Sunt din astea si cu mustata si cu militarismul la purtator. Care ar eradica femininul fecund, ar stavili maternitatea si as institui matriarhatul (cu copiii crescuti de barbati, daca se poate). Din pacate. Cum ar veni, cam fac de rusine feminismul, principiile sale (curate) originale.
    Tonul face muzica, deci depinde de feminista. :)
    Desi se declara feministe (vezi problema), multe dintre cele post-moderne nu fac altceva decat sa puna piedici altor femei si sa le faulteze taman libertatea aia de alegere pe care ar trebui s-o sustina. O absurditate. Vezi Germaine Greer. Sau asta: http://www.guardian.co.uk/lifeandstyle/2009/feb/08/motherhood-children-babies.

    RăspundețiȘtergere
  2. Alina, cum spui, tonul face muzica. In jurul meu, femei educate se revolta ca alte femei au dreptul sa conduca masina. Barbati educati neaga ca ar fi sexism in Ro (si din satelit daca te uiti, in administratia inalta din Ro femeile sunt cvasi-absente si alea care sunt, parca sunt puse acolo sa discrediteze ideea de femeie competenta - vezi Udrea). Sa mai spun de completa lipsa de interes fata de femeile din mediul rural? Sau de sistematica discriminare la locul de munca - ai copii acasa, nu te promoveaza nici dracu'? Revii din concediu de crestere a copilului si te concediaza scurt...?
    Crede-ma, in Ro, feministele radicale sunt, asa, o notiune similara OZNurilor (sau girafelor in Ardeal - asa ceva nu exista!), iar cele ce se sparie de feminism o fac din pura ignoranta si din lipsa de recunostinta.
    Si apoi, radicalii au avut si ei rolul lor, au fortat niste limite si au castigat drepturi. Nu poti sparge bariere cu varfuri boante.
    Revin dupa ce citesc articolul pus de tine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Va raspund aici la vizita pe Fem Fest. Sigur aveti dreptate. E vorba, insa de un fenomen. Departe de mine de a propune un model. Daca va uitati la data postarii si daca cititi printre randuri, sigur veti intelege mai multe.
    In alta ordine de idei, ceea ce citesc aici e foarte dens. In cu totul alt registru. Si oarecum surprinzator pentru felul in care va descrieti:)
    Ma bucur ca v-am descoperit !

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce frumos ai explicat si ai scris! De ani de zile ma minunez si intristez de femeile anti-feministe.

    (stiu ca a trecut o vreme de cand ai postat, dar doar acum am citit. si ma bucur!)

    RăspundețiȘtergere