duminică, 10 aprilie 2011

Office

M-am intors la birou. Lumea e febrila, se bucura ca e de munca, dupa ce, acum un pe vremea asta, campul se apropia de stadiu de birou-fantoma: oameni cu figuri triiiiste, neconsolate, dadeau cu caciula-n tarana si mai ca nu fluierau a paguba.
E de lucru, e febril, e primavara si inceput.

Nu asta era ideea, ci faptul ca nu ma organizez! Reusesc sa ma trezesc dimineata, sa ma imbrac frumos (aoleu, ce depresie m-a luat luni dupa pranz), sa ma dau chiar si cu rimel, sa ma repez spre Cotroceni rapido (n-am reusit sa cotrobai un drum printre blocuri: sunt fie in reabilitare ad-hoc, neanuntata, de pe o zi pe alta - azi se poate, maine nu; fie toate strazile laturalnice nu au decat scopul de a-si duce locuitorii catre intrarile in blocurile lor si se opresc FIX acolo, la intrare: intre straduta si bulevardul principal nu e nici o bresa prin care sa strecori hurdubaia 1.9 TDI), sa ma instalez in fata vechiturii si sa raz frumos la toti colegii, sa fac reclama ideii de mama-cu-copil-de-2-ani-Vai-n-am-mai-vazut-asa-ochi, sa o zbughesc spre casa la 4, sa fac piata si sa ma schimb uneori inainte de a se trezi copilul. Pana aci, merge. Mai ma-nvart de o ora sa-i fac mancare, timp in care trage cainele de coada cu bunica. Apoi, tragem amandoi cainele de coada (eu, sa fiu dreapta, i-as trage una sub coada, sa capete detenta si amnezie, sa nu mai stie drumul spre casa). Apoi, una-alta si vine momentul culcare. Si problema e ca ne culcam amandoi. Pana dimineata, cand iara imbracat-rimel-incercat fentat trafic-pierdut vremea de pomana etc.

Si asa, ne trezim fiecare ai casei cu neajunsuri pe somnul meu. Ieri, la birou, intr-o minunata sesiune de scarpinare in crestet "Ce mai punem aici, sa iasa la numar?", suna telefonul: copilul nu mai are haine de schimb. "Dar le-am spalat... mda, sambata trecuta si de vreo trei ori, intentional, in fiecae seara inainte sa adorm"
Apoi, se invita oameni la noi (si n-am crezut o doamna de mi-a spus "Ai sa te saturi!" M-am saturat inainte sa inceapa). N-avem neam ce pune-n gura, in afara de mancarea copilului - 2 polonice la 6 magari.
Apoi, facturile. In goana mea de a ajunge cat mai repede la birou si inapoi, nu bag nimic in seama pe drum: nici banci, nici poste, nici Agipuri.

Si, daca mai auz o data in viata: "Maaamoooo, adu-mi patent-surubelnita-pix-etc", nu raspunz de mine!

Am scris degeaba, ca mi-a sarit somnul.

Un comentariu:

  1. de o grija ai scapat, pestisorii ti i-am hranit eu azi :)

    RăspundețiȘtergere