luni, 6 mai 2013

De unde

Uneori ma intreb si eu de unde. De unde copiii mei cei doi. Nu pentru ca au ochi albastri si gene lungi, sau pentru ca mamai-sa (una dintre ele) declama sus si tare ca "tuata lumea se mira de ei ce frumosi is" (*), ci pentru ca sunt niste copii fantastic de intelepti.
Cat am fost insarcinata cu Ioana, mi-am tot pus problema ca Tudor trebuie cumva pregatit pentru ce avea sa vina. Mi-am pus si vreun milion una intrebari despre cum vom organiza noptile: in acelasi pat exclus sa doarma cei doi, Ioana risca sa ia la suturi in orice parte a corpului de sa nu le poata duce, la propriu. Evident, in jur si prin carti nu gaseam decat sfaturi peste sfaturi pe care eu nu le aplicam, iar eram pe dinafara complet.
L-am sondat pe Tudor de cateva ori, i-am spus ca o sa vina un bebelus precum cutare al lui cutare, ca o sa blablabla si blablabla. El nu era deloc receptiv, nu-l prea interesa ce e in burtoiul ala ca un pepene, nici nu pupa burta, asa cum am vazut ca fac alti copilasi, duios. Al meu se manifesta complet neduios, mama ma-sii, niciodata nu-s si eu din categoria "asa da"!
Prima reactie, cand a vazut ghemotocul cu caciula in masina, a fost "Uite, ca a iesit!" In sfarsit, adaug eu. Si a decis ca el o va invata sa vorbeasca. Am pazit-o pe Ioana in primele zile, primeam zeci de atentionari pe zi sa nu-i las singuri amandoi, ca si el e mic si e copil si nu se stie ce-i poate face, ca uite cum cutare si-a trosnit fratele mai mic etc etc. Nici macar o secunda n-a avut asemenea porniri. Ii placea s-o pupe si el, atat cat i se permitea, se urca in pat, s-o vada si s-o iubeasca, dar nimic exagerat, nici agresiv.
Cel mai tare m-a impresionat intr-o dupa-amiaza, dupa ce Ioana mancase si eu ma dusesem sa-i pun si lui ceva pe o farfurie. "Mammmaaaa, vino, ca a vomitat Ioana, vino s-o stergi!" "Vin acum, mama" Si, dupa o vreme, cand m-am dus, Ioana era curata la gura. El mersese la baie, luase hartie igienica si ii stersese laptele regurgitat de la gura. (OK, poate hartia igienica nu era cel mai aseptic servetel, dar nu asta e ideea)
E un copil atent si sensibil, isi iubeste sora si ea e moarta dupa el. Dimineata el vine sa-si continue somnul in patul nostru si ea e treaza. Ar face orice sa ajunga la el, sa rada impreuna. Pe el l-am banuit ca nu vrea sa-i dea masinile lui. Intr-adevar, nu voia sa i le dea, dar nu pentru ca se temea ca i le ia, ci pentru ca m-a avertizat ca "Mama, trebuie sa te stegi cu spirt inainte, ca ea le baga-n gura".
E firea lui, e atmosfera din casa, e iubirea pe care el a primit-o din nenumarate parti, iubire care, in loc sa-l rasfete si sa-l faca razgaiat, l-a facut sa se comporte firesc cu un zgamboi mic si nestiutor.

Ma intreb daca asa va fi tot mereu, pe masura ce vor creste amandoi. Pentru ca-s destui care-mi taoe macaroana si-mi spun ei, atoatestiutori, ca luna asta de miere nu va dura la nesfarsit, se va razbuna el, mai devreme sau mai tarziu.

Un comentariu:

  1. Ce frumos, ce baietel fain ai! :)
    Lasa, nu mai asculta de corul tragediei antice, bucura-te de frumosul clipelor astora.

    RăspundețiȘtergere