Totul e cum nu se poate mai bine. Legalizăm, dar nu schimbăm nimic.

Am un job la care mă târâi în fiecare dimneaţă, pentru a constata la finalul zilei că iar n-am schimbat lumea. Conduc maşina plătită de soţul al cărui nume-l port, cel care-mi plăteşte pantofii şi vacanţele în Creta. Deci nu, nu-s o feministă crăcănată, cu păr pe picioare si şapte pisici acasă.
Cu ceva timp în urmă, mă declaram bulversată de religia creştină, în special ortodoxia, în care am fost botezată şi pe care nu o înţeleg. Deci nici în categoria ultra-ortodocşi nu mă pot încadra.
Asta, ca lucrurile să fie clare.
În drum spre birou, în maşina plătită de cel ce nu ştie ce se întâmplă cu banii nevesti-sii, îl aud azi dimineaţă pe Dobrovolschi, la Guerilla, cum că ieri a participat la o jurizare pentru anume proiect şi că l-a mulţumit faptul că oamenii de acolo emanau „normalitate”. Enumera el ceva „normalităţi”, printre care şi ceva legat, dacă nu mă înşel, de case de rendez-vous, cum se numeau ele mai acuşi un secol.
Fiecare avem normalitatea noastră, inutil şi banal s-o spun. Însă, cred că în situaţia asta, a caselor de toleranţă, normalitatea văzută din dreptul unui bărbat spre 40, trecut prin viaţă, prin femei şi prin multe experienţe nu e la fel cu cea ce se iţeşte unei femei.
Mda, e scandalos că avem prostituţie la colţ de stradă, neimpozitată (iaca, rămăsese prostituţia ultima neimpozitată din ţara noastră degrab’ adunătoare de impozite), nevaccinată, necontrolată şi nestingherită de funcţionarii statului. Administrativ şi fiscal e scandalos.
Uman...? E scandalos că statul nu legiferează o formă de înjosire a femeilor? E scandalos că rămâne ilegal, în continuare, să închiriezi corpul unei femei cu ora, minutul, raportul, sau numărul? E scandalos că nu acceptă oficial situaţia în care o femeie, împinsă de un context social absolut mizer, e constrânsă să se vândă, ca să aibă bani de pâine?
E scandalos că nu putem, în mod oficial, închide femeile în bordeluri, precum vitele în ţarc şi să alegem pe cea pe care să punem mâna şi banul...?
Departe de statul român ideea de a nu legaliza prostituţia pentru a motivele din paragraful anterior. Nu, statul nostru nu reglementează bordelurile nu pentru că îşi pune probleme de principiu, ci, pentru că, pur şi simplu, fie nu-l intererează problema, fie îl interesează foarte tare şi interesul său stă în interesul individual, imediat şi meschin al reprezentanţilor săi care au direct, mult şi bun de câştigat din afacerea de vânzare a fiinţelor umane.
Argumentele generale şi cel mai des întâlnite în favoarea legalizării prostituţiei sunt alea de le ştim cu toţii: statul ar profita impozitând, clientul ar profita prin aceea că „fetele” (ironic spus, nu?) ar fi controlate de medici, deci, mai „curate” (de-a dreptul sarcastic) şi mai sigure.
Nu spune, insă, nici unul dintre aceia care susţin ideea asta că fetele ar fi cel puţin la fel de exploatate ca şi până acum. Nu sunt singura care aude constant taximetrişti plângându-se de „planul” pe care trebuie să-l dea patronului lună de lună. Exact atare plan li s-ar impune si fetelor care se prostituează, care, probabil, că e impus şi acum de peşti. Diferenţa ar fi că, din acel plan, patronul ar trebui să plătească şi impozitele către mult-prea-girjuliul nostru stat. Şi să nu crească prea tare tarifele, că, deh, se simte la buzunarul clientului. Iar acoperirea deficitului tot pe fete va cădea, evident.
Probabil că metodologia de examinare a fetelor ar fi rezolvată din condei – aduce don'şoara adeverinţă de la medicul de familie cum că e aptă să profeseze, fără probleme dermato-venerologice şi toată lumea e mulţumită. Dar va avea dumneaei un statut de angajat şi un salariu, din care să i se reţină la sursă contribuţia pentru asigurările sociale, astfel ca să poată beneficia de servicii de sănătate? Odată cu contribuţia la celelate asigurări sociale, astfel că, dacă o dă patronu' afară, să poată beneficia de o indemnizaţie de şomaj şi, eventual, cursuri de recalificare?
Boon, are salariu, e angajată, se duce la medicul de familie. Medic de familie care e foarte posibil să facă parte din categoria celei care mi-a eliberat mie, fără să mă vadă la mutră, sau că am două mâini-două picioare, adeverinţa cum că mă pot mărita cu alesul inimii mele. Ba, i-a eliberat şi lui, fără chiar ca acesta să fie înscris la cabinetul ei.
Deci, da, riguros examen.
Sau nu, nu e angajată şi atunci „o rezolvă” patronu': aduce 'mnealui adeverinţe pen' tot stabilimentu' cum că toate sunt apte de exerciţii fizice susţinute. Clientul se încrede şi totul e mai sigur. În fond, ce nu ştii n-are cum să-ţi facă rău.
Cât despre colectarea de taxe în mod legal în urma acestei activităţi, dacă nu m-ar atinge problema prin esenţa ei – tristeţea că există atare situaţii –, m-ar plezni râsul. Statul nu colectează cum trebuie taxe acolo unde e mai mult decât evident că sunt bani! Că sunt bani, mulţi şi dubioşi. Statul nu colectează redevenţele pe care companiile de profită felurit de solul şi subsolul său le datorează. Nu impune şi nu colectează ce e evident (da' mă somează pe mine să depun declaraţie de venit, în condiţiile în care eu sunt radiată din oficiu de la Registrul Comerţului...)
Cum o să impună o afacere prin esenţa ei ascunsă? Cum o să controleze cât şi cum s-a prestat? O să pretindă să instaleze baieţii POS-uri, căşi de marcat şi să pătreze 'mnealor beneficiarii bonul fiscal până la părăsirea unităţii de prestări servicii senzuale?
Cum va proceda statul cu prostituţia de lux? Fetele alea puţine şi deştepte care câştigă cât şi cum vor ele, de la cine vor, cât nu câştigă amărâtele de la colţ de stradă nici dac-ar avea trei vieţi ocupate în domeniu. Le impune să facă un PFA? Cine le dă autorizaţia? Ce capitol din Declaraţia 200 completează? Profesii liberale, desigur.

Şi astea-s numai câteva din întrebările pe care mi le pun şi eu, scărpinându-mă ca nea Ion după ureche. Legalizarea nu va rezolva nimic. Nici non-legalizarea nu va rezolva nimic. Însă nu e corect să ne ascundem după degetul legalizării şi să pretindem că ea ar face totul frumos, curat, legal şi benefic pentru stat si societate. Nici pe departe. Totul va fi exact ca înainte, cu diferenţa că exploatarea şi umilirea extremă vor fi oficiale. Şi vreun/vreo politician/ă îşi vor aroga plini de abnegaţie rolul de salvator sanitar al comunităţii de unde au ieşit.