duminică, 25 aprilie 2010

Eu sunt femeie, da' ma voi barbat (lumea mea misogina)

M-am casatorit si am luat numele de familie al sotului meu. Mama e profund religioasa si i se pare absolut firesc felul in care femeile sunt privite in biserica drept un fel de enoriasi de pe randul din spate. Tata crede ca egalitatea intre femei si barbati e deplina in zilele pe care le traim. Sotul meu spune 'Voi, femeile, ...', ca si cum "noi, femeile", suntem altceva decat "ei, barbatii". Un prieten recunoaste pe facebook: 'eu sunt foarte misogin'.



Mihaela Miroiu sustine, de fiecare data cand are ocazia, ca Romania e un imens si pervers val de misoginism. Nu numai barbatii, dar mai ales femeile adopta, intretin si alimenteaza cultura profund misogina, prin educatia pe care o dau copiilor. Eu as adauga ca si prin atitudinea pe care o au fata de trasaturi de caracter considerate, pe nedrept, exclusiv, sau preponderent feminine (barfa, invidia, istericalele).


Doamna Miroiu are dreptate. Dincolo de modelele familiale, comunitare, sociale, sunt gesturile si discutiile de zi cu zi, de cafele matinale si discutii internaute. Femei altfel inteligente, sigure pe ele, independente (blabla, orice, numa' ingramadite nu) se reped sa se batoseasca si sa se dezica de tagma soferitelor, de-un paregzampla, cum ca ele nu conduc sub nici o forma, sau culoare, 'ca o femeie' si ca sunt oricand gata sa dea clasa unui barbat la volan la o liniuta.


Pare-se, femeile sunt un fel de aiurite, naive, neatente, zburatacite cocotate-n spatele volanului, gata de cele mai abracadabrante si aiuritoare figuri automobilistice; sutimi intregi de secunda intarziate la semafor, rujat pe rosu, bezele-n telefon, priviri pierdute, volan scapat in lucerna. Graaavissim!


DAAAR, 'eu conduc ca un barbat'. Adica, trag eu concluzia, plina de tupeu, cauti sa te vari 'la pomana', sau 'la santaj' pe banda celui din stanga, injurand cu spume verzi, nervos, mizand pe viteza de reactie si instinctul de conservare si teama colegului de sosea. Hmmm, frumos si sigur, mai ales! Curat soferistic!


Am lucrat cu reprezentanti ai catorva natii europene si americane: francezi, englezi, belgieni, suedezi, nemti, canadieni si americani. De fiecare data, s-a ajuns, in discutiile noastre, la traficul nebun al Bucurestilor. O data, unul sa fi facut vreo remarca la adresa femeilor la vlan in Bucuresti! Nici vorba! N-am auzit, in egala masura, nici remarci dezaprobatoare la adresa conationalelor lor la volan. Oamenii astia le vad soferi, nici femei, nici barbati! Soferi, conduc masini, sunt soferi!


Nu pricep de ce in Romania femeile la volan is mai tembele decat barbatii. Ca nu alearga? Ca sunt mai prudente? Dar asta nu le face catastrofe, dimpotriva.


Daca gogoasa cu genele alea masculine 'separate' in timpi milenari pt vanatoare si bring the bacon home de cele feminine pt crescut copii si pregatit baconu' o inghit, asta cu volanul nu. Pentru ca sofatul e o activitate prea recenta ca sa se fi selectat natural genele. Mai degraba, ele s-au selectat cultural, prin aplicarea unor prejudecati interiorizate de ambele parti, dar si prin pastrarea femeii la loc sigur, sub obroc. Si asa au ajuns barbatii sa se creada regii soselelor si femeile sa se autolimiteze la volan.


Mai grav si mai urat mi se pare cand femeile arata cu degetul alte femei. Si nu o femeie, sau niste femei anume, ci la gramada, 'toate femeile', care sunt mai slab dotate pentru lucrul cu covrigul. Si, mai mult, nu numai ca generalizeaza cand arata cu degetul, ba se si delimiteaza de 'femei', la modul general, alea care conduc de ti-e si rusine ca impartasesti aceleasi caracteristici cu ele!


Ma intreb eu, asa, de unde atatea femei la volan, daca toate conduc barbateste, cu tigara-n dejt si injuratura-n coltu' gurii? Si de unde atatea care sunt catastrofe, de-s atatea care conduc atat de bine?!

Eu, una, recunosc. Sunt femeie la volan si am, destul de des, si un copil in spate. Si, cand nu-l am, ma gandesc mereu ca e important pentru el sa aiba mama, o mama in care sa vada un model. Si asta ma face sa nu trec pe rosu, sa nu imi exersez prostul-simt (claxonand in draci, depasind coloana la semafor, injurand in stanga si-n dreapta, dand dovada de fiecare data cand am ocazia de intoleranta masiva si agresiva, lamentandu-ma ca, vai, ce proaste-s altele, ce desteapta mi-s eu), trasatura care nu cred ca apartine exclusiv barbatilor, sau femeilor.
Imi pare rau, insa, ca femeile se arata cu degetul unele pe altele, de parca nu-s suficient aratate de altii, ca "personaje" in glume sarcastice de doi lei-jumate, asa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu