luni, 12 mai 2014

Amantul din fundul gradinii

Ne-am dus en famille la Ikea. Mama, ce urasc multimile, cred ca sentimentul mi l-a transmis bunica-mea, de copil. N-am gasit ce cautam, desi cautam ceva foarte serios, un pat pentru amandoi copiii, care sa fie asasipedincolo. Dar, evident, sloganul ala care zice "mereu gasesti cate ceva de facut" merge cam in toate magazinele astea. S-au lipit de baiat tot felul de lucruri, cum ii place chiar lui sa spuna.
La un moment dat, nu-l gaseam. Striga-l, cauta-l, panicheaza-te, sfaraie, fierbe, suduie-i tatal, ca sta linistit si casca gura la niste nu-stiu-ce-uri. Ca el sa iasa razand cu gura pana la urechi dintr-o infasurare c-un hamac rosu. Radea si ochii-i luceau si mai albastru de la rosul panzei. A vrut si d-ala. Si ne-a placut si noua si acum sta atarnat intre doi nuci, in gradina.
Ieri m-am lafait pret de vreo douazeci de minute intregi si lungi in el. Am si fugit si mi-am luat o perna de pe un scaun si chiar am indraznit sa ma gandesc ca, in buzunarul ala lateral montat pe dos de tatal baiatului, ar incapea vreo doua carti si o apa minerala. M-am uitat in sus la frunze si mi-am adus aminte de parintele batran, de Honoria, de curtea lor mare, verde si ingrijita. Acolo aveau un leagan zdravan, din fier si lemn, vopsit in verde si un hamac in dungi, cred. Cu leaganul era usor, si numele, si obiectul mi-erau cunoscute. Hamacul era exotic si destul de inselator, am reusit sa ma rastorn de vreo doua ori si apoi indrazneam sa ma urc numai cand eram singuri, noi doi, fata-n fata. Ce copilarie insorita, inverzita si plina de pufi de papadie!
Acum, stau cu fata in casa, ca doarme. Niste vase ma asteapta in chiuveta, niste ciuperci intr-un borcan de la mama, niste rufe sa le adun de la uscat, niste trandafiri sa-i doftoricesc de nu-st' ce ciuperca, niste haine mici sa le calc, niste pete prin bucatarie sa le spal, niste jucarii multe sa le bag la loc de unde au explodat, niste aplicatii sa le scriu. Iar eu astept baiatul mare sa soseasca de la gradinita "Mamaaaaa, vreau sa ma dai cu bula/sa-mi faci trenul/sa-mi dai apa/de mancare/sa orice-mi trece prin cap."
De ieri m-am gandit cu obida: desfatarea nu-i pentru d-astia cu copii mici. Daca-i unul, mai treaca-mearga. Daca-s doi si unul abia pornit in lume, nici vorba. Hamacul luceste albastru prin camuflajul complet neingrijit al gradinii, eu trec incoa si-ncolo, frichin o plita, car niste pahare, tai niste vrejuri, sunt clovn si bufon pentru fata. Dar la el nu voi ajunge prea curand.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu