marți, 24 decembrie 2013

Pe alese

'Tis the season. Nu la colinde, cozonaci si piftie ma refer, ci la ala cand ma apuca pandaliile pe oricine imi povesteste cum era lumea mai buna "inainte" si mai solidara si mai curata si cum sarbatorile erau sarbatori (si acu' ce-s, clubbing?!) si bucuriile "mai simple" (asta li se trage, pesemne, de la subliminalu' filosofiei cosmote epxprimat prin gura Oanei Pellea).
Nene, taica-miu era sa-si ia un salam in cap de la o vanzatoare de alimentara, cand era si el mai tanar, dar la fel de fioros ca acuma*, deci va dati seama ce neam de enkavedista era tanti carnatareasa!
Nu cred ca aveam o spaima mai mare, copil fiind, decat de: vanzatoarele din comertu' socialist, femeia de serviciu de la scoala 202 si frigul ala cand ne pasa mama tatei sa ne usuce la par, dupa baie.
Vanzatoarele erau zeite, frate. Faceau si desfaceau. Ai mei ne-au ferit de cozi cat au putut, saracii, am stat numai cu ei, langa ei, cand n-aveau ce ne face. Da' ma mai duceam la librarie, sa iau ceva ce oricum nu se gasea, de genul cretei de scris pe tabla; era un cosmar sa facibde serviciu pe clasa cu saptamana si sa trebuiasca sa scoti creta aia nenorocita dintr-un dos de maimuta congoleza (d-aia probabil ca am si furat o cutie intreaga cu sora-mea, cand eram la gradinita, anticipand penuria de mai tarziu).
Pana si amarata aia de vanzatoare de radiere si rigle de plastic se simtea stapana lumii, zbiera, apostrofa, dadea lectii de viata si educatie. Acum, cand o vad rablagita prin parc, tarand un caine din ala cat o pisica, ma intreb daca a avut parte de vreun episod din ala tip Men in Black, cu pixul luminos, de si-a schimbat cu totul uitatura si apucaturile necontrolate.
Cand ma lua mama cu ea la cozi (rareori), se mai intampla sa ma planteze la "ulei", ca sa se duca ea repede sa vada daca n-au si te-miri-ce-altceva ce nu se gasea alaturi (probabil hartie igienica). Ma lasa acolo, inconjurata de adulti frematatori, stresati, aproape paroxistici, care nu mai aveau mult pana sa izbucneasca. Eram terminata de frica si de ganduri negre. Nu stiam daca sa inaintez o data cu coada (imi spunea sa stau "aici"), daca sa stau pe loc, ma intrebam ingrozita ce-o sa fac eu cand oi ajunge la tejghea fara sticle, fara bani, fara cuvinte si o sa zbiere alea la mine, ca doar zbierau cam la toti aia de le cumparau uleiul lor slinos.
Mama nu cred ca lipsea mai mult de 2-5 minute, ca sa-si lase rand si dincolo (cat de scarba meschina sa fii, sa nu le dai oamenilor nici macar hartie igienica???! Vata??!! Spirt medicinal??! Si "era mai bine"!) Dar mie mi se parea ca nu se va intoarce la timp, ca adultii aia neastamparati si nervosi ma vor calca in picioare, nu inainte de a zbiera la mine ca-i incurc, la unison cu hada aia de vanzatoare.
Femei de serviciu presupun ca erau mai multe la scoala 202. Dar una mi-a ramas mie amintire, ca se purta cam ca invatatoarea sora-mii (o diforma de vreo 120 kg si 161 cm, pe principiul "mai bine-o sari decat s-ocolesti"), care isi dadea elevii cu capul de banca, zbiera la ei ca sa-i antreneze pentru atmosfera din alimentari si facea vizite privilegiatilor clasei, ca sa-si umple sacosele si, probabil, sa-si umfle kilogramele.
Omoloaga ei de la intretinere stergea holul cu un teu infasurat intr-o carpa mare si murdara, care lasa niste dare alburii in urma-i. Darele alea alburii erau praf. Mai bine n-ar mai fi spalat, nu facea decat sa amestece jegul cu apa (si asa putina, nici apa recenu curgea mereu in scoala aia) si sa-l imprastie uniform pe tot culoarul. Imbracata inrr-un halat maro, sau gri, isi trecea mutra soriceasca pe coridoare mai ales in timpul orelor, cand nesimtitii de scolari mici erau dati cu capul de banci, sau de pereti. De faceai de serviciu pe scoala si trebuia sa mergi de la usa de intrare la sonerie, sau daca ieseai sa incerci sa uzi scarbosenia de burete de sters tabla, erai mancat! Daca nu te asigurai ca soarecul monstruos nu e prin zona si faceai imprudenta sa umbli pe mijlocul holului, te repera si te facea de nu te mai spala nici Colentina (ca macar aia avea apa cat de cat mai proaspata decat aia deloc de la robinet). Urla de parca o stransesesi de gat cu manutele alea de 8 ani ale tale, sau de parca-i schingiuisesi parintii cantandu-le o dupa-masa incheiata "Bate vantul frunzele". Te insulta, te ameninta ca te duce la directoare si ca o sa-ti cheme si parintii la scoala. Pentru ca umblasesi pe coridor, da-da.
Frigul... Matusa maica-mii, prin 2003, ma intreba, plina de mila si ingrijorare:
- Tot asa nu va da caldura, mama? Sa mai luati d-aci, da la cumnata sosete d-alea da lana, sa nu raciti.
In 2003 aveam deja 22 de ani si o istorie cu caldura la bloc de vreo 13. Dar atat de puternica ramasese senzatia de frig generalizat in apartamente, incat ne mai urmareste si azi. Eu nu pot sta cu mai putin de 23 de grade in casa. Mama si soacra-mea se scandalizeaza si vara daca stau pe gresie fara sosete.
Intr-una din serile lui "87, "88, sau "89 (inainte de debarcarea Odiosilor), mama punea pe mine camasa asa-zisa "de piele" (bluzele alea flausate pe dedesubt), izmene tot "de piele", sosete groase in picioare. Pana sa apuce sa finiseze cu pijamaua deasupra, am intrebat-o unde plecam de ma imbraca asa. Nu plecam nicaieri, urma sa ne bagam in pat. Cand faceam baie la cap - operatiune care implica o logistica semnificativa, incalzit 20 de litri dd apa pe aragazul din bucatarie, carat hardaul in baie, spalat cu atentie in pozitia "teapan", sa nu dam apa pe aeroterma electrica, sa-i distrugem sigurantele, atentionari nenumarate "tine-ti mainile pe langa tine!!", graba mare, sa terminam cat mai repede -, mama ne spala, tata ne usca la par si ne mai vara foehn-ul pe dupa ceafa, sa ne incalzeasca spinarile inghetate si, la final, ne tufleau caciulile pe cap si ne invalmaseau sub o patura de lana si o plapuma, tot de lana, groasa cam de o palma. Si tot simteam frigul.
Si sa aud ca era viata frumoasa inainte??! Am pierdut noi ceva, eram noi cei mai plini de bube-n cap din curtea scolii si am irosit traiul bun, savurat de altii? Nu, multumesc, vreau trafic, vreau Euri, vreau Macdonald's si kfc, tineri obraznici si golatate la TV. Mi-e mai cald asa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu