Meschinarii

Sunt asociala, nu caut contactele sociale cu dinadins, ci ma limitez la cele verificate ani de-a randul si confirmate. Imi ia foarte putin sa-mi placa sau sa-mi displaca un om. Si daca-mi displace, cel mult imi devine tolerabil, dar nu mi s-a intamplat niciodata sa-mi devina prieten. 

Se vede ca-s asa cum sunt, nu sunt genul catre care oamenii sa vina deschisi si lejeri. Sunt genul de persoana care sta in banca ei, nu e sufletul petrecerii si judeca destul de mult o situatie pana sa se arunce in ea. De cele mai multe ori, dupa judecata, imi vine in mine un "La ce bun?"

Faptul ca am avut-o intotdeauna pe sora-mea m-a facut sa nici n-am nevoie crancena de prietenii. Ea nu e o prietena, e un alter-ego. E ceea ce ar fi putut fi un prieten imaginar, cu diferenta ca e reala :-). Am avut-o mereu, m-am bazat mereu pe ea, ne-am jucat, am mers peste tot impreuna, ne-am incaierat, ne-am despartit, dar nu ne-am dezamagit niciodata.

Atitudinea si sora-mea m-au ferit de dezamagiri in relatiile de prietenie.Faptul ca nu m-am aruncat cu capul inainte sa ma imprietenesc cu unii si cu altii si ca am pastrat langa mine numai pe cei care au ales sa ramana a facut sa nu ma umplu de barfe inutile si otravite si situatii jenante. 

Evident, m-or fi barfit si pe mine unii si altii si mai m-or fi barfind si azi. Insa nu ma intereseaza. 

Sunt, insa, amarata sa vad cat de rai is oamenii in a caror imediata vecinatate traiesc. Oameni trecuti prin viata, ajunsi la o varsta la care propriii copii le-au turnat si nepoti se preteaza la niste situatii de toata mizeria umana. Barfe, rautati, meschinarii. Imi intra-n casa cu zambet mieros si daruri precum cele ale grecilor si stau si ma intreb ce le iese pe gura cand isi dau telefoane cu altii. Aud ce si cum pot vorbi despre cei ce le ajuta cand si cand, minor sau major si mi-amintesc ca si eu le-am ajutat asa cum am putut. Si culmea e ca, stiind ce le poate pielea, tot imi starnesc mila si inca le mai ajut. 

Ma intreb ce suflet negru si scofalcit sa ai, sa toci marunt-marunt cu, sau fara motiv, sa te amesteci in vietile altora, sa le otravesti cu spuse vrute si nevrute. Sa ai grija ca, intr-un fel sau altul, acele vorbe sa ajunga ocolit la cei dragi lor, sa-i intristeze in clipele majore ale vietii lor. Ma intreb dac-o fac intentionat, sau gratuit, daca nu le duce capul, sau le duce prea departe. 

Barfe de cartier, de clasa, de copii si adolescenti am vazut si mi se par simple jocuri. Dar am mari probleme in a integra rautati si invidii la varste mature, spre batranete, cand oamenii ar trebui sa priveasca seren si detasat si sa se bucure pentru reusita apropiatilor si a celor mai tineri decat ei.

Sau, n-o fi asa si bat eu campii.