E din ce in ce mai timid (hmmm, si, totusi, poate nu seamana chiar atat de bine cu taica-su :D) si mai pupacios cu astia de-i alearga cam ca-n taberele alea unde se duce cuconetul sa se detoxifice, prin hrana sanatoasa si efort intens.
Nu-i place sa plece de acasa, asa ca a facut greva foamei 4 zile, la Roma, in weekendul ala prelungit, spontan si scapat din lesa al parintilor lui.
Insa, chiar fara sa intrebe nimeni, mama-sa isi aminteste foarte clar diminetile chinuitoare, cand mai sa adoarma pe marginea cazii cu periuta de dinti in gura. Ploile sacaitoare, care morfoleau frunzele vestede si, deodata cu ele, pantofii aia maro rigizi. Mirosul de parchet vechi, jucarii din lemn cu vopseaua curatata, paruieli colegiale.
I se spune in avion, la supermarket, sau aiurea, ca va face ravagii printre fete cu ochii si genele alea. Mie imi vine greu sa cred ca va fi un crai cu ochi albastri. Copilul asta duios va frange inimi? E destul sa ai o pereche de ochi adanci si gene cu nemiluita sa frangi inimile fetelor?
Da, cu conditia sa ai 3 ani si ele 25 :-).
La multi ani, pui dulce!
RăspundețiȘtergere:*:*
Crezi ca e asa rau la gradinita?
RăspundețiȘtergereMultumesc, Dege :-)!
RăspundețiȘtergereCeska, n-am nici cea mai mica idee cum e la gradinita, dar, deocamdata, cred ca nu e gata pentru gradinita. Apoi, eu am urat scoala, din primul moment - pentru ca ma punea sa ma trezesc devreme si ma baga in niste "chenare". De aceea mi se pare ca gradinita e finalul libertatii copiilor. Oricate ar invata ei acolo si oricat ar jindui dupa copii...
Insa, asta e numai parerea mea, evident.