luni, 10 ianuarie 2011

Dragostea dureaza trei ani

... zice Beigbeder.

Si apoi te amorezezi iar. Eu, de acelasi barbat. De 4 ani ne tinem de mana si ne tragem de nas si, dupa trei ani jumate de locuit impreuna, dupa un an jumate de impartit acelasi nume de familie, am inceput sa ne intelegem bine, sa il inteleg eu pe el si el pe mine. Si m-a inteles pentru ca am inceput eu prima.
El e un domn serios, cu cravata si cearcane, care strange sute de maini intr-o zi, negociaza de se vede-n abundenta firelor albe de par, munceste intr-o saptamana intr-un ritm de neinteles pentru nimeni (si nici pentru mine), se arunca in masina si, de sus, traiectoria lui e haotica, dar bine inteleasa de ratiunile lui. E indraznet (adica bagacios, ala de-l dai afara pe usa si-ti intra pe geam) si, daca DEXul ar fi ilustrat, la "incredere in sine" ar scrie "Cezar". Adica el. E ambitios (sau incapatanat, mai bine spus) si stie foarte bine ce vrea. Isi schimba des obiectivele, incurajat de propriul succes, dar mereu stie ca vrea si ca va reusi. E optimist cu disperare.

Eu sunt mica - asa ma simt -, excesiv de politicoasa (cred ca si cersetorilor ma adresez la plural), speriata sa nu deranjez, sa nu respir, sa nu... (Stiti "In casa bunicilor"? Ei, pe mine a reusit educatia "Sa nu...") Sunt frivola si port fuste scurte, ma pierd in masina prea mare pentru mine, nu stiu sa negociez, am fluturi in cap si, de cum imi dai doua optiuni, se cheama ca m-ai varat intr-o dilema fara fund. Sunt neindemanatica, ii dau lui Tudor coate-n cap cand ne varam in pat, sparg farfurii, imi dau singura cu bratul scaunului in tampla. Sunt autoironica si increzuta. Si-mi place sa-i ajut pe altii.

Acasa e enervant de vesel, cravata si nazurile mainilor stranse le arunca de pereti si se maimutareste pana ma scoate din papuci, nu ia nimic in serios. Nu-i place sa fie singur la masa si, daca are o bomboana si 14 musafiri, o scoate si le-o pune dinainte.

E un tata absent pentru Mini-Him, e un tata deloc modern - se codeste sa-l schimbe, nu-i da de mancare ca se murdaresc amandoi ca unul si deodata cu ei si casa, uita sa-i dea laptele si se face ca nu pricepe cum sa-l prepare, nu stie ce dimensiuni are si nici diferenta dintre un body si o salopeta.

Dar el e singurul pe care-l avem si-l iubim amandoi, asa plecat cum e, asa Taz cum se misca, asa haotic cum traim langa el.

4 comentarii:

  1. la mine se fac in primavara patru ani de iubire. de cand a intrat in sala de meeting, eu nou venita, el consultant. a inceput sa vorbeasca si eu m-am pierdut complet. si el, dar nu a aratat. si sunt patru ani, patru ani de cand fetita mea este si fetita lui, patru ani de cand il iubesc cu aceeasi putere. patru ani nebuni.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta e dragostea, aia profunda, asa cum o descrii tu, cu defecte sau nu, el este pentru tine si tu pentru el, intimitatea dintre doi oameni, care se inteleg fara sa-si vorbeasca :)).

    Bogdana frumoasa poveste si multi ani inainte!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Bogdana, felicitari pentru povestea voastra frumoasa! Cel mai frumos mi se pare ca aveti impreuna 3 copii minunati :-)!

    Celine, multumim! Astia suntem, cu astia defilam!

    Lena, ai mare dreptate; el are o multime de defecte, dar cupleaza cu ale mele exact cat trebuie :-P.

    RăspundețiȘtergere