Mama face CEA MAI BUNA CIOCOLATĂ de pe pământ!!! Eu sunt o cioco-maniacă. De la Guliver, Rom, Poiana, mascotă, tort marechal (haha, ce pompos sună!), Romaniţa (crec-aşa-i zice aleia mici, cu cremă, altă moştenire comunistă), belgiene, elveţiene, italiene, merge orice. Nu sunt o pretenţioasă, nicidecum o cunoscătoare de ciucalăţi, numai o mare consumatoare. Îmi place de mor cea neagră, amară, nu agreez combinaţii de cioco cu porto, sau mentă (daaa, ştiiiiu, marea pasiune a inglejilor), sau fructe ne-nuci, în general, îmi place cu rom, sau coniac, sau cafea; după mintea mea, a mai bună e a făcută de sviţeri, dar cea mai bună manufactură e la mama mea în bucătărie. Diformă, presată cu mâinile goale peste aluminiu, cu lapte praf din punga si nuci, muuulte nuci, are toate caloriile şi ororile stuchite de nutriţionoştii de-i văd tot mai des pe TV şi prin reviste.
În prima lună de viaţă a bebeTului am fost foarte atentă la ce-am băgat în mine. Şi am îngurgitat vreo 200 de litri de supă de curcan şi vreo 200 de kile de morcov, dacă altceva nu prea intra şn schema dată de pediatru. A doua lună şi aproape şi a treia, mai să mor cu zile: bebeTu a avut nişte colici, să ne scoată din casă seară de seară, aşa că m-am uitat cu jiiind la ridichi, salată verde (care ai copil colicos, nu pune-n gură salată verde, e sinucidere curată), căpşuni, cireşe, ce e mai frumos şi mai zâmbitor pe tarabe în buza verii. Dar bebeTu a avut (sper că nu se mai întorc evăr!) parte de colici atipice, deci puteam sa şi ajunez, că tot nu ne scutea.
Acum, I'm back in business, baby! Sâmbătă, bebeTata mi-a aterizat c-un tort diplomat, cu un blat de bişcot şi cremă mascotă. Am fost inimaginabilă! Am dat târcoale la mascota aia precum pisica la caşcaval! Am râcâit-o de pe bişcot, în amăgirea că nu mănânc mascotă, ci blat! Da' de unde! Nu ştiam cum să înfulec mai abitir mascota! Iar bebeTata mă vede cu ditai bucata de mascotă-n lingură: Aoleeeuu, ce faci, ai de gând să mănânci aia??! - Nu, era pentru tine, i-am răspuns cu jind si regret şi i-am vârât mascota pe gât. N-ar fi zis NU!
Da' m-am prins: mănânc seara, că bebe oricum nu ştie ce mănâncă în somn şi toate-s bune şi liniştite so far. Da' ce ma fac cu cei nutritionişti?! Sunt un no-no complet, complex şi total: CIOCOLATA??!! SEARA??!! Pe timpul alăptării??!! E, asta e, pe lângă defecte, mai am şi eu şi lipsuri...
În prima lună de viaţă a bebeTului am fost foarte atentă la ce-am băgat în mine. Şi am îngurgitat vreo 200 de litri de supă de curcan şi vreo 200 de kile de morcov, dacă altceva nu prea intra şn schema dată de pediatru. A doua lună şi aproape şi a treia, mai să mor cu zile: bebeTu a avut nişte colici, să ne scoată din casă seară de seară, aşa că m-am uitat cu jiiind la ridichi, salată verde (care ai copil colicos, nu pune-n gură salată verde, e sinucidere curată), căpşuni, cireşe, ce e mai frumos şi mai zâmbitor pe tarabe în buza verii. Dar bebeTu a avut (sper că nu se mai întorc evăr!) parte de colici atipice, deci puteam sa şi ajunez, că tot nu ne scutea.
Acum, I'm back in business, baby! Sâmbătă, bebeTata mi-a aterizat c-un tort diplomat, cu un blat de bişcot şi cremă mascotă. Am fost inimaginabilă! Am dat târcoale la mascota aia precum pisica la caşcaval! Am râcâit-o de pe bişcot, în amăgirea că nu mănânc mascotă, ci blat! Da' de unde! Nu ştiam cum să înfulec mai abitir mascota! Iar bebeTata mă vede cu ditai bucata de mascotă-n lingură: Aoleeeuu, ce faci, ai de gând să mănânci aia??! - Nu, era pentru tine, i-am răspuns cu jind si regret şi i-am vârât mascota pe gât. N-ar fi zis NU!
Da' m-am prins: mănânc seara, că bebe oricum nu ştie ce mănâncă în somn şi toate-s bune şi liniştite so far. Da' ce ma fac cu cei nutritionişti?! Sunt un no-no complet, complex şi total: CIOCOLATA??!! SEARA??!! Pe timpul alăptării??!! E, asta e, pe lângă defecte, mai am şi eu şi lipsuri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu