Al doilea alaptat

Tudor a fost mai pisoi, Ioana e mai... catelus. Ea s-a nascut o idee mai mare si a luat mai bine in greutate in prima luna - 1 kilogram in 3 saptamani, deeci, vreo 330 de grame pe saptamana.
Miercuri ii inhat pe amandoi si ii duc la control - ea, la ala reglementar, el la ala pe care NU-l doream, de amigdalita pultacee (a doua in trei luni, mda), cu 39,... si toate deliciile situatiei. Ca de obicei, e in urma graficului, cu 2 kilograme si 4-5 cm, deci proportional, as comenta. Si as mai comenta ca si adultii - barbati, sau femei de aceeasi varsta pot fi mai inalti, sau mai grasi, sau mai indesati, whatever. Prietena mea cea mai buna din facultate e cu o luna mai mare decat mine, vreo 3-4-5 cm mai inalta si vreo 5 kg mai slaba! Si nu cred ca-i spune vreun medic ca e "in urma" graficului.
Apoi, trece s-o purice si pe ea. E sanatoasa, chit ca frate-sau i-a suflat in nas cu amigdalita, puroiul si febra lui cu tot! Si n-are inca doua luni. Iar inainte de asta, la 3 saptamani ale ei, frate-sau mai trecuse printr-un episod prelungit de tuse violenta si mucozitati persistente, fara febra, situatie care pe ea n-a impresionat-o. Si-a vazut de urletele ei reglementare, de seara.
Opaaa, la masuratoare nu mai e bine. E lunga cat trebuie (fix in schema), insa, ce ne facem? Intr-o luna fix n-a pus pe ea decat 600 g. Ntz, ntz, ntz, 600 de grame inseamna mai putin de 200 g pe saptamana, deci, hmmm, nu e in statistica oficiala pediatrica.
Ce e de facut?
Pai, cica sa ii dau eu un 30 ml de lapte-praf-de-nu-st'-care dupa masa. Daca il mananca, inseamna ca nu se satura la san si ii trebuie "completare". (Urasc aceasta formula, imi produce aceeasi urticarie cerebrala ca si "te pupic dulcic", sau "mi-a mancat 100 ml de pireut de brocolas") Fara sa ma interpeleze daca doarme bine, daca maraie, daca are scutece pline/ goale etc. Da, sa fim drepti, mi-a sugerat sa verific daca, dupa ce mananca, mai ramane lapte. Si, totusi, nu mi-a facut arborele "da/ nu" - da, ok, continuati; nu - ce facem, iata variantele.
Asta, dupa ce, in prima luna, a luat mai mult decat zic sfintele grafice si dupa ce a trecut cu bine de doua raceli adiacente, da? Nu mai bine facem o medie multi-lunara, de exemplu? Si ne da ca, in 7 saptamani a luat 1600 de grame, deci >200 g pe saptamana? Si socotim si imunitatea aia la doua raceli?
Nooo, harsti! cu completarea! Deci, cu biberonul. Deci, cu lenea. Deci, cu obisnuinta, a ei si a mea. Din biberon, se stie, trage mai usor. Si de ce i-ar placea greul, cand poate fi si usor? Apoi, eu mai plec de-acasa cand si cand, iar masa ei mai intarzie juma' de ora. Pai, cu ispita-n casa, nu i-ar da mama o mica-micuta picatura de lapte, sa n-o mai vada agitata, pana sosesc eu?
Si, uite-asa, fandaxia-i gata si gata si hranitul au naturel. Si pun-te, nenica, pe sterilizat (si cumparat sterilizator, ca nu-l mai am pe primul), pe cumparat biberoane (am numa' doua gioarse, cu care-si bea Tudor laptele de seara, cand il mai bea), tetine, cutii de lapte, termos (am auzit ca asta-i metoda de a nu incalzi/steriliza apa aia la fiecare hranit), cuptor cu microunde etc. Si adio lipsa de libertate cu copilul dupa tine pana-n 6 luni! Pai, trebuie sa plec cu tot arsenalul de biberon, lapte, termos, punguta adiabatica dupa mine.
Si stau si eu si-mi pun problema de ce nu trec medicii astia de comoditatile instalate in mintile lor. Prima, aceea de a ne baga copiii toti in aceleasi tipare obligatorii. Stai, frate, ca nu candideaza nici la Miss Univers, nici la pozitia de etalon uman pe generatia lui! A doua, aceea de a privi niste cifre in sine, disparate de istoria EXTREM DE RECENTA a copilului aluia, dar si a familiei lui. Doctorita lui Tudor constata mereu ca e sub grafic, eu ii spun ca e dezinteresat de mancare, dar nu m-a intrebat ea daca eu si taica-su am fost niste mancaciosi in copilarie, i-am spus eu. A treia, aceea de a trata, obsesiv, efectele in locul cauzelor. Decat sa presupuna ca nu se satura Ioana si, deci, sa recomande completare (!!!), nu mai simplu imi recomanda mie ceaiuri, granule, pliculete, capsule (ca-s atatea forme!) pentru stimularea lactatiei?!
Ma dezamageste modul asta in care, extrem de comod, de limitat si lipsit de consideratie si empatie pentru bebelus, dar si pentru mama, ia un medic o hotarare in locul meu! Daca eram eu la primul copil, nu faceam ce-mi spunea ea? Faceam, ca ma simteam vinovata ca nu intra copilul in grafic, aoleu, tragedie! Si nu-mi era sensibil mai greu apoi?
Cu Tudor, cand s-a pus problema sa-l izolez de mine pe la vreo doua luni, am dat in balbaiala si plans! Ma lua jalea, mi se parea ca-l abandonez, dar ma si vedeam lesinata de oboseala, batand drumul dormitor-bucatarie-dormitor de cateva ori bune pe noapte si adio somn.
Luna viitoare ne luam si ne ducem si, sigura pe mine, am sa-i spun ca am preferat un produs galactolog, in locul unui lapte praf si ca, da, ramane lapte dupa ce mananca ea. Problema o fi ca, poate, ar trebui s-o deranjez, cand adoarme mancand. Dar nu ca nu se satura si ca ii trebuie completare cu lapte praf!
Drept e ca nu e genul de doctor care sa descurajeze alaptarea, ne cunoastem de aproape 4 ani, stie ca l-am alaptat pe Tudor, iar in cazurile de enterocolita n-a venit cu ideea de a-l trece pe lapte praf delactozat, de exemplu, ci mi-a spus ca e important sa-l alaptez in continuare. Dar, parca tocmai prin prisma faptului ca ne stim si ca avem o experienta impreuna, ca imi stie istoria si alegerile ma dezamageste ma tare.