Botez de gura lumii

Acum ceva vreme, am dat nas in nas cu un tanar pe hol, la imprimanta, la noul meu job. Ne-am amorezat, ne-am plimbat la munte, la mare, ne-au vazut cunoscutii impreuna si au inceput intrebarile: Cand va luati? Cand faceti un copil? Cand mai faceti alt copil? Etc.
Inainte sa ne intrebe daca ne oprim la 2, ne intreaba cand il botezam pe-al doilea.
Din capul locului, eu o botez nu pentru ca simt eu, ci de gura lumii. A aripii dure religioase din familia noastra extinsa, recte mama si bunica-mea (pe care le iubesc nespus, de altfel) si a aripii conformiste si mai fatarnic-religioase, recte aia care nu e nici din cale afara de religioasa, nici nu intelege bine de ce si cum, dar "e mai bine".
Nu simt, pentru ca mi se pare ciudat sa fac o alegere spirituala in locul ei. E drept, am facut cateva si voi face o gramada de alegeri "administrative", insa sa aleg eu ca e crestin-ortodoxa mi se pare cam mult.
Si n-o botez pentru ca s-a nascut in octombrie. Dupa nastere, mama e "necurata/spurcata", you name it si n-are voie sa intre-n biserica 6 saptamani, adica pana spre 25 noiembrie. Ca s-o botez inainte, ar insemna sa stau pe la usa, precum catelul, timp in care pana si unui criminal cu sange rece i s-ar permite sa asiste la botezul copilului, mai putin mie, MAMEI! Iar dupa cele 6 saptamani, e post! Si-n post nu se fac petreceri.
Asa e, nu am afinitati religioase, insa, daca tot zic sa fac pe plac aripii dure, apai n-o s-o sochez luandu-i-o inainte lui Mos Craciun cu un ditai chiolhanul complet neortodox, ca doar n-o sa mancam pilaf cu prune si fasole batuta cu peste congelat!
Apoi, inainte si in timpul lunii decembrie, oamenii-s ocupati cu alte planuri - scriu Mosului, golesc cardurile, spala perdele si cauta retete de cozonac, n-o sa le zadarnicesc eu activitaturile casnice.
Si acuma stau eu si ma intreb cand sa fie? Aripa dura ar fi socata dac-as astepta pana-n aprilie, desi chiar asta-mi vine sa fac! Dar aprilie e tot plin de celalalt Post, al Pastilor. Si sa astept pana-n mai, mi-e ca-ncepe sa mearga-n picioare si rastoarna cristelnita, ne facem de minunea lumii (dupa ce am intarziat la propria nunta, sub obladuirea aceluiasi preot de-o va boteza si pe ea)! Sa ma reped imediat dupa Sarbatori, nu se face - oamenii-s satui de sarmale si carnati, nu mai spui ca damele s-au mai rotunjit si treba sa scoata bani de-o alta rochie, intr-un moment cand, se stie, Mosul a adus nu numai cadouri copiilor, dar si gauri in bugetele adultilor.
Apoi, cu groaza, GROAZA ma gandesc la impartirea anotimpurilor pe luni si a lunilor pe anotimpuri - decembrie, ca si ianuarie si februarie, sunt luni de IARNA! Botezul presupune o baita la pielea goala petrecut in ditamai incaperea, de vreo cateva zeci bune de metri patrati, inalta de cativa metri sanatosi, nu prea bine izolata termic, fiind o cladire eventual seculara (in cazul nostru, de la vremile lui Mihai Viteazul). Ei, numai cand imi imaginez botzul asta de 6-7 kg, la pielea goala, zburand urland din bratele calde ale unei nase senine via bratele joviale ale preotului, in hohotele condescendente ale adunarii sanatos infofolite in cojoace, pufoaice si stofe, simt cum se instaleaza o mica-micuta pornire criminala la adresa alora de au inventat atare ritualuri. Poate m-ar convinge careva sa practic botezul in conditiunile astea, cu o invitatie in prealabil, invitatie pe care sa stea precizat codul vestimentar: Va rugam alegeti haine dintre cele mai usoare, potrivite pentru o petrecere la malul Marii Egee, in luna iulie. Prezenta Dvs. nu va fi acceptata decat daca veti purta materiale usoare - matase (naturala, sau artificiala, nu importa curentul bio), in, batist. 
As vrea si eu sa stiu cati dintre ai prezenti s-ar dezbraca in luna ianuarie la pielea goala la o temperatura a ambientului de maxim 20 de grade, pe deasupra sa se mai si scalde, apoi sa iasa curajosi in ger! Mai cu seama cunoscand teroarea pe care frigul si curentul inca o produc in constiinta romanilor, de pe vremea cand baia de seara pe timp de iarna era o adevarata aventura plina de adrenalina!