Maternitatea Medlife

Ma gandeam ca or fi si altii care-si cauta locul unde sa nasca si, in cautarile lor, exploreaza si varianta Medlife.
Am explorat-o si incercat-o si eu, acum o saptamana. Nu-mi plac darile in stamba de tipul "totul a fost perfect". N-a fost perfect, pentru ca nici eu nu sunt si nu stiu ce vreau si ce sa cer.
Totul a inceput - cred - prin primavara lui 2010, cand o prietena recenta la vremea aceea imi spunea numele unei doctorite ginecolog de la locul ei de munca, dr. Gavril-Parfene. Am bagat la cap si, un an mai tarziu, la ea m-am dus sa-mi confirme sarcina. Si m-am tot dus, luna de luna. M-am dus de vreo cateva ori si la dr. Steriu, pentru eco morfo-fetale.
Dr. Parfene e frumusica, tanara si calda. Zambeste mult, se misca si vorbeste cu calm, e incurajatoare si senina. Dr. Steriu nu stiu in ce context zambeste. E un fel de robotel serios-suparat, care-si face treaba cu zel, seriozitate si fara nici o deraiere de la fisa postului - ai sosit, te pune pe masa, te aseaza din doua vorbe, te chestioneaza despre aspectele clasice - varsta, medic etc. - si apoi se pune pe recitat poezia parametrilor.
E posibil sa fie usor misandra, sau sa nu-i placa, pur si simplu, mutra tatalui copiilor mei - si la sarcina cu Tudor si la cea cu fetita i-am facut cate o vizita in tandem si, cum el nu se poate abtine sa nu converseze pe orice tema, in orice context, si-a luat vreo doua cartonase galbene de la madam Steriu de mi-a venit sa cer reducere la receptie, cand plateam. In fine.
Trebuie sa spun ca eu n-am avut nici o problema, nici cea mai mica in sarcina. O oarescare tensiune arteriala marita, monitorizata si tinuta sub control si un noroc chior, chiar - dupa ce la toate ecografiile pe final fata avea circulara, la final s-a rasucit si n-a mai avut!
Bon, m-am dus la spital cu dilatatie 2 si a trecut cam o ora si jumatate si am si nascut! Asta s-a datorat genelor mostenite de la mama, nu celor de la spital.
Internarea n-a insemnat decat completarea unui formular pe care nu mai stiu ce am scris, altceva decat numele :D. Sala de travaliu, urata, impersonala si rece. Aseptica, dotata, fosgaiau vreo 3 asistente pe-acolo, dar foarte spitaliceasca. Monitorizarea stresului fetal se face cu martori din aia cu fir, o placere sa stai intinsa cu fata-n sus in travaliu. Alte mecanisme de usurare a travaliului nu exista. Pentru mine, astea nu-s importante, nu-mi doream decat sa se termine totul mai repede, evident, insa, pentru standardul pe care-l pretind, e putin. E chiar nimic, as spune.
N-am vrut sa fie si tatal langa mine, ma enervam si eu pe mine, daca era si el, cred ca il strangeam de gat, mai ales ca, asa cum spuneam mai sus, nu s-ar fi abtinut :D. De fapt, ce-mi amintesc cel mai bine din clipele alea e faptul ca ma enerva absolut orice - de la bumperele alea de pe strada,  care te fac sa reduci viteza la trecerile de pietoni, pana la fusta care facea o cuta in spatele genunchilor, cuta care ma deranja si mutra unei infirmiere de la neonato, fie foarte obosita, fie atunci trezita din somn - m-am gandit ca, de dragul clientului, iti poti trage o fata mai putin surmenata! Deci, era o placere sa discuti cu mine!
Doctorita a sosit repede, probabil, si-a facut meseria ei de doctorita, sa ma controleze, sa ma incurajeze, sa ma laude, sa ma mangaie si sa-mi zambeasca. Foarte draguta. De epidurala n-a prea fost timp, ei insistau, eu nu mai vroiam, cand au inceput sa insiste sa stau in anume pozitie, cu capul nu-stiu-cum, nemiscata, am zis ferm ca nu ma pot bizui pe mine. Foarte simpatica si doctorita anestezist, o figura de-mi amintea clar de cineva, o colega, o prietena din alta perioada a vietii mele, oricum, cineva familiar si foarte placut.
Asistenta de gineco foarte serioasa, foarte eficienta, dar cam... hai sa nu spun cum, dar sa spun ce: scoteam eu tot felul de sunete pe-acolo, ma smiorcaiam (chit ca stiu ca nu m-am smiorcait penibil, ci foarte demn :D), mai numaram oile, mai faceam planuri de vacanta (f serios vorbesc, ma gandeam cand sa mergem in vacanta la anul, in primavara, cand bebe e la inceput cu diversificarea, sau in toamna, cand are un an...) - pe scurt, ma prosteam si asta-mi zice la un moment dat: Doamna S, trebuie sa controlati durerea, incercati sa spuneti o poezie, o rugaciune (WTF??!), sa va ganditi la altceva!
..............???!!!! Si, cam cum sa te gandesti la altceva...? Stau si eu si ma intreb: pe banii aia de-i platesc acolo, n-ar trebui sa gandeasca, inainte sa vorbeasca? Cum sa ma gandesc la altceva - la ce??!! la o amandina, la prima betie din viata mea, la primul sarut (sa incerc sa-l identific, adica), cam la ce se gandea ea ca trebuie sa ma gandesc eu cand incerc sa scot un pepene prin varful unui pix...?
Passons.
Haida si pe masa, copilul tot presa si presa si a presat pana s-a si nascut, oracaind vesel si detasat. Am tinut-o locco in brate, nu-mi venea sa cred ca s-a terminat si ca o vad, in sfarsit, cum arata. Nu-mi aduc aminte cum arata, decat ca avea o gura larg deschisa si era inconjurata de multi decibeli.
N-am avut epiziotomie, copilul nici n-a fost mare, au fost doua fisuri, suturate rapid. Inapoi in sala in care s-a petrecut travaliul, pentru un auto-masaj. Apoi, carata pe scaunul cu rotile (gizas, ce urasc chestiile astea) pana in rezerva, unde ma astepta iara un alai sa ma ia in primire - mi s-au prezentat ca la vizita militara vreo doua asistente de la gineco, alte doua de la neonato si figura obosito-somnoroasa de-o vazusem la internare. Evident, n-am tinut minte nimic. O pretioasa asistenta de la gineco, cu ochii facuti a la Maria Callas, mi-a tinut o prelegere despre prezenta mea si a lor acolo, ca sunt la dispozitie, ca patul face si drege, ca baia, ca blablabla. Ajutorul e la 3 interioare telefonice si doua butoane de urgenta (unul deasupra patului, unui in baie) distanta. Pentru orice, sunati. Peste 20-30 de minute, a aparut si bebe, evident, insotita de o asistenta de la neonato, care si-a recitat si ea povestea.
Pe micuta nu mai stiu daca am pus-o atunci la san, sau mai tarziu.
Medicul neonatolog, precedat de o voce de comandant jovial de osti gastronomice, a aparut sa ma felicite, sa-mi spuna ca fata-mi seamana, sanatoasa-tun, sa ma intrebe de copiii de acasa si alte traznai.
Am refuzat sa mananc. Mi-au adus, totusi, ceai.
Dimineata, au aparut sa ia gunoiul. Apoi, sa-mi ia tensiunea, temperatura, sa nu mai stiu ce in branula. Sa ia copilul sa-l vada dl doctor, inainte de iesirea din garda. Sa-mi aduca de mancare. Sa ma intrebe daca ma pot descurca pe picioarele mele. Sa faca igienizare. Sa aduca pe bebe inapoi. Sa intrebe daca am nevoie de ceva. Sa ia tava cu resturile mesei. ETCETERA. Chiar simti ca dai banii :D
La o ora decenta dupa dimineata, vizite de la medicul cu care am nascut - iarasi conversatii joviale.
Cum n-am avut nici o problema in sarcina, tot asa n-am avut nici acolo. Trei zile de odihna si plictis, m-am zgait mult la TV Paprika si Travel Channel. Programele TV de le au sunt tare saracute - nu ca mi-ar fi lipsit Pro TV, sau Antena 1, sau TVR 1, insa m-a surprins sa vad ca nu sunt in lista. Si rutina de fiecare zi si, mai ales, fiecare dimineata, cand puhoiul navaleste peste tine cu serviciile. Am mai sunat si eu, dupa una, dupa alta, dar nu se simteau suficient de solicitate, ca-mi tot spuneau sa apelez cu incredere, sa le solicit - or fi platite la apel per pacient...? Da' eu chiar n-am avut probleme si nu-s genul fandosit, sa am nevoie de un brat sa ma sprijine cand ma ridic de pe scaunul de la masa.
Externarea fetei a durat ceva mai mult, a mea a fost rapida, dupa inca o conversatie cu medicul meu. La bebe s-a impotmolit laboratorul cu niste rezultate si a depasit pranzul. Scuze, ploconeli, zambete si oftaturi.
A trecut si asta.
Per total: pentru o persoana obsedata de igiena si intimitate precum autoarea acestei postari, nasterea la Medlife a fost grozava! Personalul este amabil, zambitor, glumet pe alocuri, cum trebuie sa fie pe banii clientului. Ce m-a deranjat a fost sala aia prea rece pt un spital privat - ce naiba! -, comentariul tampit expus mai sus si sugestia unei asistente de la neonato de a-i da "completare" lui bebe: Dupa urmatoarea masa, ar fi bine sa ne chemati sa ii dam completare. De ce? Pai, asa e bine, sa fim siguri ca se satura. Pai, daca doarme linistita si nu plange, se cheama ca e satula, nu? Da, cum vreti; stiti, in primele zile, sunt mai obositi etc. - faza cu energia care scade cu glicemia si nu pot suge etc etc. Mdap, dar stiu, la fel de bine, ca in primele zile, sug putin - 3-4 ori.
N-avea cu cine, am tinut-o pe-a mea si asa a ramas. N-a fost superioara, nici agresiva nici un moment, numai mi-a sugerat o optiune. Non-taken.

Nu stiu sa spun daca raportul "calitate-pret" e optim. N-am mai nascut decat la CF2, in aprilie 2009 si n-are rost sa compar mere cu pere. La Medlife probabil ca e scump, ca asa e la noi, orice iti da o oarescare siguranta ca e bine, trebuie sa fie scump. E frumos, e curat, e decent, e comod, e liniste (chiar si in balamucul diminetilor, si tot e liniste), e bine.
Oamenii pot pretinde ca traiesc intr-o tara normala, cand se duc sa primeasca servicii medicale acolo. Cat am fost insarcinata si am vizitat maternitatea, se facea, la un moment dat, ordine - infirmierele strangeau niste confetti de pe jos, iar insotitoarea mea mi-a spus, amuzata, ca tocmai se externasera o mama si un bebe, cu alai :-). Cum spuneam, o iluzie de normalitate, oamenii se poarta frumos (e drept ca pe bani) si te incurajeaza sa nu te sfiesti sa ceri sa ti se satisfaca dorintele.

Dar e scump, pentru ca platim la gramada asigurari de sanatate, iar banii se duc intr-un sistem prost administrat, care consuma mai mult decat poate primi si nu ne da de nici o culoare posibilitatea sa alegem in interiorul lui. Asa ca alegem in exterior si ramanem cu banii dati degeaba la asigurarile publice si cu banii dati pe actul medical in clinicile private.
Si cand discut aspectul "scump", nu ma raportez la cat as cheltui pentru copilul meu, pentru ca, evident, nu exista nici limita, nici termen de comparatie. Ma refer la faptul ca e trist sa primesti servicii decente numai pe bani multi - raportandu-ma la media puterii de cumparare. Ma refer la faptul ca nasterea e un moment al naibii de delicat, pe care ti-l strica sistemul inca de la prima spaga de-o dai unei asistente sa te vada pe holul cabinetului medicului la consultatii, pana la chestiile sinistre de tipul "De ce tipi? L-ai facut cu mine?!" E trist sa nu primesti un zambet, o incurajare in cel mai dureros moment din viata ta, e trist sa nu poti vorbi cu mama, sotul, sora, daca ai chef. Am auzit ca, in unele maternitati, e interzis si telefonul! Ti-l iau la internare si-l dau familiei...
N-as astepta de la un sistem public ce primesc pe banii aia multi. Dar nici grobianism, indiferenta si chiar ostilitate. N-am experimentat nimic ingrozitor nici la CF2, insa multimea de povesti urate colcaie. Si am ramas uimita, la CF2, ca, in 3 zile de spitalizare, o singura data s-a spalat pe jos - cu aceeasi apa cel putin in 3 saloane (cel in care ma aflam si cele doua vecine) si nu s-a curatat deloc baia... Si ne mai miram ca, un an mai tarziu, doua fete erau cat pe ce sa moara la acest spital...