Micoze fiscale

Pentru ca tot ma aflu intr-o situatie cu destinatie speciala, mi-am zis sa-mi inchei si socotelile cu administratia fiscala romaneasca, deschise acum ceva vreme.
Administratia juridica ma stersese de pe fata pamantului, fara sa ma anunte si, in genere, fara sa anunte pe nimeni. Administratia fiscala m-a chemat sa depun declaratia pt 2010 si mi-a spus ca intuieste ca m-ar fi ras ailalti. Bon, a mai trecut un an si, cum decorarea camerei copilei nu avanseaza, am zis sa ma ocup si de lucruri serioase.
Stau la prima coada pentru o adeverinta de venit si informatii. Ma trimite la o a doua coada, de unde ma trimite la a treia. La a treia, in fata unei usi, mai sta o tanara. Careia i se spusese ca "domnu' Catalin vine imediat". Si stam amandoua. Apare o doamna, care intreaba daca inuntru il gaseste pe domnu' C. Da, raspunde tanara. Si doamna deschide usa. Tanara sugereaza, sigura pe ea, ca si noi tot pe domnu' C il asteptam. "Da, da' pe mine m-a chemat inuntru". "Aaa, bun, accepta tanara, pe noi nu ne-a chemat nimeni"
Doamna iese, precedata de o functionara din birou, strangand kit-ul fumatorului in mana, care-i spune tare (doamnei), cu inteles, sa priceapa si ai mai grei cu capul: "Va chem eu cand vine, stati aici".
Intre timp, stam mai multi. Si mai stam si mai stam inca un pic.
Apare doamna responsabila de a doua coada, care ne trimisese la domnu' C. Isi aminteste de burta mea si de neastamparul simpatic al tinerei si ne intreaba uimita: "Pe cine asteptati?! De ce nu intrati?" "Pe domnu' C" "Pai, e inauntru! L-ati vazut iesind? E singurul barbat din birou!" "Ma rog, ni s-a spus ca nu e..." "E, domnisoara, intrati si vedeti ca e!"
Domnul C e, intr-adevar, un tip de foarte mare ajutor, relaxat, caruia nu i se pare un capat de tara ca n-am depus eu declaratiile, ca vin dupa un an jumate sa ma scoata din evidente, ca, in genere, sunt contraventionala. Nu ma trateaza de parc-as fi fraudat statul de doua gume Turbo si-un pachet de Boniobon. Imi explica unde sunt si ce trebuie sa fac, dupa ce se mira ca cei dinaintea lui n-au fost in stare s-o faca.
Se uita zambind la mine si-mi spune "Dar veniti anul asta, daca mai puteti"
Imi adun ce-mi trebuie si a doua zi, sigura pe mine - doar ma asigurase domnu' C ca e simplu! - ma prezint la ghiseu direct, sa nu-l mai deranjez pe sefu', ca, in mintea mea, nimeni nu e sef sa-l baraie toti ametitii la cap!
Pfuah! N-am decizia alora de la juridic, de m-au sters, dar macar imi inregistrez declaratiile si aduc maine decizia.
Ma duc la ghiseu, cum spuneam. Blablabla.
"Aaa, si cine v-a sters?"
"Aia"
"Pai, si de ce n-ati depus, domnisoara, declaratiile pana acum?"
"Pai, tot erau pe 0... Am gresit, blabla, credeam ca v-au instiintat ei ca..."
"Dvs. (apasat si acuzator) trebuia (imperativ si amenintator) sa ne instiintati. Noi de unde sa stim ca v-au sters(*)?!! Dati-mi documentele"
(Era logic ce-mi spunea, nu ma anuntasera aia pe mine, ca eram subiectul povestii, dar pe ei!)
"Dar, stiti, nu am decat declaratiile, am uitat decizia. Va rog sa le inregistram pe astea si maine va aduc decizia"
"Nu se poate, domnisoara"
"De ce?" "Pai, ca nu mai aveti activitate!" "Cum asa?" "Pai, veniti si-mi spuneti ca v-au sters si apoi vreti sa va inregistrez" "Asa am inteles ca trebuie facut, doamna, reglez din urma... Apoi, ce treaba are decizia aia cu declaratiile? Daca tot nu m-ati sters si Dvs." "Pai, are! Ca activitate nu mai aveti, dar aveti dosarul deschis! Sunt doua treburi separate. Activitatea tine de ei, dosarul de noi" "Pai, daca am dosar la Dvs., nu puteti pune acolo declaratiile?" "NU!" "Ma rog, e greu sa pricep, dar fie! O sa vin maine cu toate"
"Bine, aduceti si registrele" "Nu le mai am" Ia foc. "Cuuuuuum??!!! Pai, nu puteti sa va inchideti daca nu le aveti! Trebuie sa le aveti! De ce nu le aveti???!!!" "M-am mutat si am ratacit multe" "Aaaaa, nu se poaaate, NU SE POAAATE! TREBUIE SA LE RECONSTITUITI!!!" "Ahhh, cum...? Cateva facturi si bonuri din 2007, cum sa le reconstitui?! Mai stiu de unde erau...?" "Nu stiu, domnisoara, le reconstituiti cum scrie in lege, ca aveti obligatia legala!" "Pai, cum s-o fac, cum scrie la lege?" "Nu stiu, luati legea, faceti plangere la politie ca nu le mai aveti, ca au disparut, ca ati sanctionat persoana responsabila si apoi le reconstituiti"
"Bine, dar seful Dvs. mi-a spus ieri..." "Aaaaa, pai daca ati vorbit cu sefu', luati-va Dvs. actele astea (le strange relaxata si mi le intinde peste ghiseu) si veniti maine sa vorbiti cu el, ca el poate sa hotarasca"
Extrem, extrem, extraordinar de usurata, aproape fericita ca va hotari seful.
Dimineata, la seful, a durat FIX trei minute sa-mi vizeze o cerere si alte 8 minute ca o alta functionara, candva amabila, acum rutinata, sa-mi inregistreze totul si sa declare cazul inchis.

Nu numai functionarii de la ANAF au creier de contabil. Avem si noi contabili pe langa noi - nu gandesc neaparat logic, ci in termeni contabili. Ne mai injuram cu totii colegii de la Financiar ca ne cer prea multe chitante, bonuri, deconturi etc. Dar astia-s boieri - au scaune de pe care nu curge tapiteria, nu-i trage curentul, nu le zbiara 25 de nemultumiti pe zi in cap, nu asista la incaierari la cozi, au de-a face c-un numar limitat de interlocutori, pe care ii cunosc destul de bine si stiu la ce sa se astepte de la ei, eventual lucreaza intr-un mediu civilizat, unde sapunul si hartia igienica stau la baie, nu trebuie scoase din sertarul jortait la fiecare vizita in camera faiantata, inghetata, sau fierbanda, in functie de vremurile de afara.
Ma uitam cu tristete cate dosare zac pe tejgheaua aia, cat de roasa e tapiteria scaunului, cat de uzate usile si de luciosi peretii, cum stau toate usile deschise si o forfota continua si gri se perinda pe holurile stramte. Un fel de "Bleak House" al nostru. Seful sta asezat la un birou mic, in capatul unui birou lung, de forma unui coridor - pe o latura-s ghiseele unde se gudura, sau urla contribuabilii, de cealalta latura sunt birourile la care altii inregistreaza, consulta, mazgalesc dosare.
"Huuuuoooo, baaaiii, baiete, tu n-ai aflat ca intai se sta la coada??!! - Nici un raspuns. - Dac-ai fi bucurestean, iti spun io ca ai fi mult mai civilizat" (banui ca nenea de zbiara asa o fi bucurestean, dupa superioritatea tonului. Deci, mda, halal civilizatie)
Si in urletul asta sa lucrezi. Sa calculezi 16%, sa introduci date, sa verifici, sa modifici etc. Si totul cu salariul taiat cu 25%. Si sa interactionezi cu contribuabilii. Si ei desconsiderati de "sistem" - ghiseele sunt joase, tejghelele late, functionarul asezat pe scaun dinaintea lor ii obliga sa se intinda, sa se aplece si sa se cocoseze ca sa se faca auziti si sa auda ce li se spune. De cele mai multe ori, incoltiti de cerinte absurde - sa aduca un timbru fiscal pentru orice solicitare o fac ANAFului. Numai ca timbrele astea se cumpara de la Posta si, in Sectorul 6, cele mai apropiate oficii postale de sediul administratiei sunt la 3 statii de autobuz distanta. Aia de pare mai aproape, in linie dreapta, e accesibila numai cu piciorul si iti ia tot cam atata timp cat ai face dus-intors cu autobuzul. Iar statia nu e foarte aproape, mai ales la intoarcere.
Sau te aseaza la cozi haotice, obligandu-te sa te iei la harta cu semenii - ai stat la coada, ai aflat informatia, te asezi la completat actele si ai vrea sa eviti a doua coada, dar ceilalti nu te mai cred ca ai fi facut coada dinainte si se reped ca uliii la tine, nu cumva sa apuci un graunte inaintea lor. Te tin la telefon cu zecile de minute, in incercarea de a afla o informatie pentru ca, in final, sa te invite la fata locului "Da' veniti aici, sa discutam, e mai bine asa!" Bine, da' are si omul o viata, un loc de munca, nu sta toata ziua sa umble de colo-colo!
Si, pentru ca nimic nu e niciodata clar, te fac sa vii cu teancul de acte, copii si contra-copii si nu e suficient, trebuie sa mai aduci inca una si alta, eventual pe bunica proprietara a terenului pentru care vrei sa declari venitul agricol...
Mi-e mila si de ai lor, si de ai nostri. Sistemul e plin de praf si micoze, ros de carii si bazait de muste...

(*) De cand m-am inregistrat la ei, mi-am schimbat domiciliul de doua ori si nu i-am anuntat, insa, de fiecare data, au aflat noua adresa si au reusit sa-mi trimita deciziile de impunere by themselves. Deci, s-ar fi putut si asa...