Tafne de bucatari urcati in platoul TV

Sunt toba de TV. Fredonez jingle-uri prin casa si ma straduiesc sa nu-mi umplu viata sub toate aspectele ei de prezentele de pe ecran. Sunt la curent cu tot - Jake si piratii aia din tara care nu exista, Zebra aia ciudata cu nume de iaurt romanesc, povesti inspirate de Andersen si deturnate in cu totul alta directie si derulate-n episoade.

In schimb, aflu cu intarziere mare ca vita subit a devenit cal (sau viceversa?), sau ca-i pot da lui Tudor curcan  ca sa-i tratez otitele. Cu atat mai putin sa particip la vreo isterie a shourilor de talente - nici culinare, nici dansante, nici aberante, sau scamatorice.
Intamplator, am vazut ceva-ceva din competitia culinara de la Antena 1 si am prins cate ceva din cea de la Protv. Si inteleg ca regia pe care se mizeaza sunt zbirii astia din juriu. Mie-mi place politetea si o exersez pe cat pot cu oamenii cu care nu ma cunosc mai ales. Imi place si ipocrizia, cand e folosita ca sa nu raneasca sentimentele oamenilor.
Stau si ma intreb cum reusesc astia sa fie atat de antipatici. Inteleg ca asta-i formatul, insa, indivizii nu sunt actori, deci banui ca le vin natural toate atitudinile astea respingatoare, nu? Li se potriveste orice atribut din sfera autosuficientei - increzuti, preaplini de ei, dispretuitori. Care nu e agresiv, e increzut; care nu-i brutal, e fonfait; care nu e fonfait, e batjocoritor. Imi vine greu sa ma uit la ei, pentru ca ma simt eu prost pentru vorbele pe care le scot din gura. Ii trateaza pe oamenii aia care-si pun sufletul, literalmente, pe tava cu toata superioritatea de care sunt in stare.

Ma intreb de ce. Nu cred ca banii ii motiveaza. In fond, un job creativ si experienta si notorietatea la care au ajuns presupun ca ii pazeste de tentatia banului peste ban. Nici dorinta de a ii invata pe altii nu cred ca-i da afara din platouri. Oamenii care sunt dispusi sa ii ajute pe altii sa creasca, mai ales cei care au multe de spus, sunt generosi. Poate nu neaparat manifest, dar nici halul asta de atitudine vrajmasa n-o au.

Iar in partea ailalta, concurentii se poarta de-mi amintesc de mine prin clasa I, cand habar n-aveam pe ce lume sunt, cand mi-era teama sa nu uit cum ma cheama si la ce scara stau, in Crangasi pe dreapta, mama ma-sii! Se cocoseaza, se emotioneaza, se topesc si se scurg cu totul in fata somitatilor scarbite de viata si de le aseaza ea dinainte! Le multumesc zeilor burtilor sofisticate pentru bavetica aia supradimensionata de parc-ar multumi doctorului de i-a salvat de hemoroizi! Bonus un pansament uitat inuntru.

Nu pricep nici de ce par varfurile sa ia totul personal. Daca-i prea putin, e nasol, daca e prea mult, e gretos, daca e la mijloc, e mediocru. Ba e multa sare, ba deloc curry, prea ars, prea crud, prea verde, prea trecut, prea blansat, prea ca la tara, neamule!! Doi din aia trei sufera si se simt ofensati - ala cu paru' scurt arunca priviri peste umar, cu falcile-nclestate, cam ca mine cand ma supar si astept sa fiu impacata de barbata-miu. Ala pletos nazalizeaza verdictul si pune intrebari incuietoare, aceleasi si aceleasi la rand, daca respectivul s-a mai intalnnit cu animalul din farfurie vreodata, sub clar de luna. Ala cu mutra de calau ii sparie numa' daca se uita drept la ei. Unora le si declara ca i-ar concedia dac-ar lucra pentru el. Pai... s-ar angaja cineva la el? Mie, uneia, mi-ar fi frica si sa-i fac curat in antreu, ca ma trezesc, naibii, c-un cutit in spinare, fara preaviz! Cum ziceau unii la Catavencii, nu-ti place, nu-ti place, spui, da' nu faci shou ca nu-ti place tie puiul cu smantana.

E un baiat in tura asta, unu' de zice ca e de la munte si ii da cu bulz si miel. Nu stiu de unde e si cine e el in mod real (daca nu cumva e plasmuirea scenaristului), dar e infipt pe picioarele lui. Nu pare sa-l scoata din itarii lui tafnele si genialitatea juriului, nu se cocoseaza pentru o carpa unsa cu iz mediteranean de sebum haute cuisine.

Da', deh, nu mai sunt bucatari, sunt chefi, nu mai sunt frizeri/ coafori, sunt hair stilisti (cu sic!-ul de rigoare), nu mai sunt cosmeticiene, sunt make-up artisti (iar sic!)

Taica-miu mi-a spus odata o vorba c-o scroafa urcata-n salcie...