Cand am fost eu angajator

Citind articolul scris de Ioana despre experienta cu bona trimisa prin agentie, mi-am amintit si eu de prima bona a lui Tudor.

Noua nu ne-a trimis-o agentia. Era prima data cand eu angajam un om, mi-a recomandat-o o prietena - T. (bona noastra) era prietena cu bona copiilor ei.
Am vorbit la telefon, ne-a invitat la ea, am discutat, a ramas ca va primi 950 de lei pe luna, 6 ore pe zi. A vrut banii saptamanal, ca doar e acelasi lucru, nu? Ca-s 238 pe saptamana, sau 470 pe juma' de luna, sau 950 cu totul, ce mai conta? Numai ca rareori erau 238, cel mai des erau 250. De regula erau 250.

Era ok cu copilul, el era si mititel si foarte cumintel, singura problema de o punea era faptul ca urla cand se despartea de mine.
In schimb, vorbea, mai, tata, de ma dureau pe mine falcile! Stiam nu numai cum o chema pe fosta angajatoare, dar si ce flori ii placeau - trandafirii corai -, ce faianta alesese pentru bucatarie, ce dressing avea, in care-si imbraca chilotii dantelati, cum lucra ea la X banca etc etc. Ba, stiam si despre angajatorii surorii ei, unde-si fac vacantele, ce profesie au socrii, despre vecina cutare ca are un sot care cutare, despre sotia mult prea tanara a unui fost premier ca e mitocanca si tot asa. Si, mai ales, stiam despre dumneaei ca e cinstita si umblata la multe case.

Cu copilul banui ca se purta bine, pentru ca era in vizor. Parcul aproape de casa, multi cunoscuti pe traseu, in parc si-n fata blocului. Mai ales "Doamna Profesoara", o pensionara foarte in varsta, amorezata de Tudor, care mergea dupa ea in parc, sa-l vada cum se joaca. Mai tarziu am priceput de ce prietenia lor initiala s-a transformat complet dupa 2 luni: lui T. i-ar fi placut sa nu-i sufle "Babone" in ceafa.
Apoi, eu plecam si veneam absolut aleator. Ma lasa acasa, ii spuneam ca plec si ma gasea neplecata, cand se intorcea din parc. Plecam, spuneam ca nu vin pana la 4 si ma intorceam intr-o ora. Apoi, mai erau si mama, si mama sotului, care apareau si ele, cand si cand.

Relatia noastra a fost caraghioasa. Acum imi dau seama ca sunt multe lucruri care azi imi par enormitati. Cand eram acasa amandoua, se tinea dupa mine si povestea (ei, nici nu era greu, aveam doua camere, practic) de zor, stiute si nestiute. Intr-o dimineata, m-a gasit gatind o omleta pentru tatal baiatului si frate-sau. A comandat una si pentru ea. Am ramas un pic in aer, insa musiu s-a uitat la mine cu o figura "Hai, nu fii, ii e si ei pofta" si m-am apucat de spart oua, cat ea se juca in sufragerie cu copilul. Mi-am gatit la un moment dat niste paste. Am invitat-o si pe ea, a mancat si mi-a cerut restul pentru acasa, ca-i placusera mult. I le-am dat si pe seara am repetat schema pentru sot. A doua zi mi-a spus ca i le-a dat fetei de la ziare, cu care se intelege bine, ii face diverse servicii.
Apoi, nu cred ca, in sase luni, sa fi fost 6 zile adunate in care sa fi plecat cu mana goala la final de program. Fie ca veneam acasa de la piata, fie ca scoteam din frigider, imi cerea fie o piersica, o caisa, o chifla ("Eei, Liana, sa nu crezi ca sunt lacoma, sau n-am bani sa-mi iau. Nuu, sunt pofticioasa. Am la fructeee, da' le arunc, ca nu le mananc!") Nu prea se face sa ai obraz gros sa il stropsesti sa te slabeasca.
Desi purta cu vreo... multe numere mai mult decat mine, insfaca hainele de nu-mi mai trebuiau, ca le ducea sora-sii, pentru nora. Mi-a cerut sa-i cumpar o camasa de la C&A, vazuse la nu-stiu-cine si cum eu ma duceam pe la mall... Am luat-o, a dus-o acasa si mi-a adus-o a doua zi, ca nu-si permite, de fapt, cheltuiala, ca are de platit sejurul la bai, ca nu stie ce-a fost in capul ei. Era frumoasa, foarte frumoasa si de cand nu-si mai cumparase ceva nou, ca ea tot de la SH si-a luat (da' alea bune, nu d-astea de cartier), insa nu si-o permite. I-am facut-o cadou, fara nici un motiv. Dupa care mi-a cerut si banii pe doua saptamani de concediu in avans, ca pleca si n-avea bani de buzunar. I-am dat 500 si mi-a promis ca-mi da restul din primul salariu dupa ce revine. Lasa, a uitat, 20 de lei, mare scofala!
Ne intelesesem sa calce pentru copil si camasile pentru sot, cand are timp. Uneori avea timp, alteori n-avea, ca dormea cand soseam eu acasa, doar nu era sa se-ncurce cu detalii.
La vremea aia, ne straduiam cat puteam sa gatam cu casa, sa ne mutam. Era incantata de ideea ca va lucra la curte. Mi-a facut planul de angajari - are o prietena care gateste senzational, o alta care e buna la curatenie si numa' bine, si o manichiurista-n Rosu, taman aproape de mine, sa vina o data pe saptamana sa ma aranjeze cum trebuie (ca prea umblam ingramadita). Si, pentru al doilea copil, eventual venea si sora-sa la mine, ca nu se poate sa ai grija de doi copii cu varste diferite in acelasi timp, e solicitant tare. Mie nu-mi ramanea decat sa ma angajez pe mine full-time ca manager de resurse umane, la intreprinderea Gospodina, ce avea sa devina casa mea.
Si, intr-o buna zi de noiembrie friguros, mi s-a luat. Am inceput sa caut pretexte. Mi l-a oferit pe primul. Era frig, inghetasera sinele lui 41 si s-a vazut nevoita sa ia un taxi. Tot timpul a glumit cu copilul ca trebuie sa-i deconteze taxiul. La finalul zilei, mi-a varat bonul sub nas si mi-a precizat ca a lasat si bacsis 3 lei. I-am amintit de restul pentru banii de concediu, care acopereau cu supra-masura taxiul ei. Ah, da, nu mai stie, dar daca eu zic, sigur e ca mine! Sigur-sigur, ea nu-si mai aduce aminte si, in general, nu uita, c-o suna si surorile sa le aminteasca diverse ce uitasera ele, dar eu sunt mai tanara si probabil ca ei i-a scapat, cand a numarat banii, desi rareori se inseala, pentru ca e atenta, tocmai pentru ca nu vrea sa insele pe nimeni...
In aceeasi perioada, prietena care mi-o recomandase mi-a sugerat sa calculez eu cati bani ii dadusem pana atunci, pe cele sase luni. Da, asa era, pentru ca lunile nu erau luni, ci o inlantuire de saptamani, la finalul celor sase luni, ii platisem in plus jumatate de salariu lunar. Nu ca ar fi fost un capat de tara, insa socoteala fusese 950 pe luna, 12 luni, fara al 13-lea salariu, ca-n companiile de stat!
M-am hotarat sa spun stop joc si am anuntat-o ca isi va primi banii lunar. Nu m-a bagat in seama. Insa, cand, pe 2 decembrie, si-a primit banii numai pe ultimele 3 zile din noiembrie, n-a inteles. I-am explicat si tot n-a inteles. Si, cand a inteles, s-a facut foc si para! Ea fusese in case mari si nu i s-a pretins sa se conformeze cu programul de plati al angajatorilor! Pe ea n-o interesau banii nostri si cum ii gospodaream, ea voia plata saptamanala, ca avea cheltuielile si socotelile ei! Ca, de stia asa de la inceput, nu mai venea! Mi-a replicat, la orice incercare a mea de a o face sa priceapa, ca pe ea nu o interesam noi si aranjamentele noastre, pe ea o intereseaza sa-si primeasca banii asa cum vrea si ii trebuie. A plecat ravasita de furie, multumindu-i ca i-am facut sarbatorile (urmau cele de iarna) frumoase. Si, probabil, m-a asteptat s-o chem spasita, sa-mi comande omlete, paste si fructe, la desert.