joi, 20 iunie 2013

Tabula rasa...?

Sunt o multime de situatii in viata mea cand nu stiu cum sa reactionez.
Zilele trecute, eram cu Tudor in Herastrau si se dadea in leagan. In fata lui, se legana un baietel cu sindrom Down. Tudor s-a uitat la el o data, de doua ori, de trei ori si a ascat gura sa strige la mine (in parc, nu prea vorbeste, mai mult striga), sa ma intrebe "Mamaaa, ce...?" "Tudor, da' paunii i-ai vazut? O sa-i spui si lui tata c-ai vazut paunii?"
Si si-a luat/ i-am luat gandul. Cel mai probabil, m-ar fi intrebat in gura mare ce are baietelul acela de e "asaaa..." (cand nu stie exact cum sa descrie o situatie). Ca intreaba de chelie, sau de mustata, sau de gras/slab etc. e una. Dar sa intrebe asa ceva, in gura mare...? Cu mama copilasului alaturi, pe a carei fata resemnata se vedea ca nu era prima data cand cineva - si, cel mai probabil, nu un tzanc - scormonea dupa explicatii pentru copilul ei...?
N-am avut o idee mai buna si i-am abatut mintea de acolo. Poate unii ar spune ca trebuia sa-i explic mai tarziu despre ce e vorba. Stiu ca sunt multi care sustin ca cei mici pricep multe, mult mai multe decat am anticipa noi. Tudor n-ar pricepe, sau n-as sti eu sa-i explic. Fie pentru ca nu e atent, pentru ca, odata disparut obiectul intrebarii, ii sta capul la orice altceva si uita exact despre ce era vorba, fie pentru ca eu nu ma pricep sa-l fac sa priceapa.
N-as fi putut spune ca e "special", sau "altfel", pentru ca sunt niste clisee care nu inseamna nimic. Acel baietel e tot un baietel, in fond si el vrea sa stie de ce priveste asa...

Pe strada noastra locuiesc putini. Eu nu prea il iau la piata, la cumparaturi etc., pentru ca nu-i place, trebuie sa-l mituiesc de fiecare data cu masinute si mi s-a luat de cantitatea de jucarioare-prostioare de-o acumulam. Deci, nu prea are cine stie ce cunostinte despre societate.
Apoi, nici noi, in casa, nu discutam despre ala ca e asa, sau altcum. Nu prea avem nici timp, nici interes.
La gradinita, la o grupa paralela, e un baietel din Zimbabwe. Cu piele intunecata, par cret, ochii mari si negri. Nu prea interactioneaza cu el, nu prea au activitati comune. S-au dus cu toata gloata la teatru, la muzeu, la circ, a venit teatrul la ei.
Si intr-o zi, ii spune sora-mii: "Livi, am un baietel maro la gradinita, dar mie nu me plac oamenii maro. Mie me plac oamenii beji." :-(
Ce poti sa-i spui? Evident, ca sunt la fel de oameni ca si el, ca si noi etc. etc. Dar... lui nu-i plac. Si de ce? Ca n-a mai vazut pana acum si nici nu i-a povestit nimeni despre ei.

Copilul incepe sa intre in viata si eu nu stiu sa-i explic cum...